[Florin-Ionut]

Cînd participăm la un interviu pentru obținerea unui loc de muncă ne pregătim dinainte încercînd să nu fim surprinși de întrebările ce ni s-ar putea pune. Cînd mergem să cerem o mărire de salariu avem răspunsurile gata de dat șefului sau directorului. Cel puțin așa ar trebui să facem.

Cînd începe o nouă zi de lucru știi că te vei revedea cu o serie de colegi care-și fac viața grea sau care sînt certați cu bunul simț. Trebuie să fii pregătit pentru ispitele ce-ar putea să apară din partea lor. Dacă ai o soacră acră (am auzit că nu-s toate așa cică) și locuiești sub același acoperiș cu ea, mare grijă să nu-ți faci păcate din cauza ei. Dacă nevasta e pornită să-și verse nervii, cheamă în ajutor Sfinții și Îngerii să se roage pentru tine și pentru ea... Cînd mergi pe stradă, de fapt oriunde sînt oameni, ispitele apar de oriunde și cînd nu te aștepți. Unele destul de serioase și absolut surprinzătoare.

De asta asceții s-au retras din lume ca să lucreze rugăciunea continuă și de calitate. Dar noi sîntem prinși aici, între oameni, și trebuie să facem față încercărilor, nu avem de ales. De asta avem nevoie de o grijă neîntreruptă ca să evităm căderile care de multe ori sînt ireparabile mai ales cînd păcatul implică persoane eterodoxe.

Căci am ajuns ca uneori să-mi amintesc de sfatul aparent banal de a face tot posibilul ca să-ți închei ziua fără să fii certat cu nimeni - lucru care a devenit din ce în ce mai greu în tumultul vieții. Nu degeaba a apărut ectenia care cere ca ziua / seara toată sfîntă, în pace, fără de păcat de la Domnul să cerem...

Dă, Doamne!