Eu zic ca nu-i usor de loc sa tii cararea pe coama asta dintre extreme: sa nu cazi in dogmatism - dar nici intr-o libertate care dizolva totul, nici sa nu judeci oamenii - dar nici sa fii permisiv la orice conceptii si practici, in spiritul respectului sau al tolerantei.
Pe oameni nu e bine sa-i judeci, ( sa admitem ca in neputinta noastra ii mai si judecam, sint uneori cazuri grave cum ar fi marii criminali sau tirani ) dar conceptiile sau practicile lor pot fi judecate, trebuie trecute prin filtrul gandirii, de aceea avem minte, nu putem lasa totul sa treaca.
Omul are experiente si contacte cu ceilalti, n-are ce face, trebuie sa ia decizii. Daca ai avut o experienta sau ai discutat cu cineva, tragi niste concluzii, e normal, si uneori le si povestesti. Nu neaparat inseamna ca judeci pe cineva, poate judeci doar o situatie sau un mod de manifestare. Iar daca ii judeci si pe oameni, pentru asta fiecare sa-si cerceteze inima.
|