salut.

nu iti face probleme pentru mantuirea celorlalti (care au cunoscut sau cunosc mai putin despre crestinism), caci Dumnezeu nu judeca ca noi oamenii , dupa logica lumeasca. Apoi, in esenta , judecata ne-o facem noi, caci spune Domnul , "faptele voastre vor fi judecatorii vostri " ..fiecare se judeca pe sine atunci cand actioneaza impotriva propriei lui constiinte.
Ceilalti au circumstante atenuante, atunci cand comit anumtite fapte, pe care , daca le-am comite noi, care avem o constiinta mult mai trezita (prin invatatura, sau mostenita). Celor ce au , li se cer mai mult, celor ce au mai putin , li se cer mai putin. Legile in plan spiritual, actoneaza diferit de cum suntem noi obisnuiti sa intelegem (tipic rational, cu o dreptate seaca, stearpa). Domnul tine cont de imprejurarile in care a crescut si sa format acel suflet(care a comis mai multe greseli) , si va fi judecat potrivit cu ce ar fi putut el face daca ar fi avut o educatie si inflenta (prin mediu ) buna, si nu numai dupa ce fapte a comis.
In esente, intentiile conteaza, asta este ceea ce ia Domnul in considerare . Pentru ca se poate ca cineva, sa aiba o inima buna, deci bune intentii , de a savarsi numai binele, dar din neputinta si slabiciune(pe care le-a dobindit fie din pruncie, fie si din educatie, mediu etc), sa cada si sa comita greseli, mai tot timpul, pana spre sfarsitul vietii sale. Iar altul , sa aiba o educatie buna, tatal preot , care studiaza scriptura de mic si in tinerete, dar, dincolo de toate, sa nu aiba intentiile asa bune si ravna de ai ajuta pe ceilalti, asa cum o are celalalt, si deci sa nu faca potrivit cu cat ai fi putut, si s-ar fi cuvenit sa faca. Unul ca acesta, desi nu pacatuieste - asa mult ca celalalt,- va fi mai aspru judeacat de constiinta sa , si mai putin iubit de Dumenzeu, decat primul.

Dumnezeu a prevazut din eternitate cum vor decurge lucrurile, si s=a gandit dinainte cum sa procedeze ca nimeni care este creat si in univers sa nu sufere vreo lipsa si nedreptatire din partea Sa , adica sa fie mai putin avantajat pentru mantuire decat ceilalti.
Daca un parinte se gandeste cum sa ii multumeasca si bucure pe toti copii la fel, astfel ca nici unul sa nu sufere vreo lipsa , cu atat mai mult Dumnezeu procedeaza in acest sens. Nu l-ar durea pe un parinte sa vada ca doi copii se bucura, iar 8 mor de foame si duc lipsuri, tremura de frig etc.? Oare pe Dumnezeu sa nu-l doara, si sa nu se fi preocupat dinainte de a fi adus in fiinta creaturile sale de astea?
Mantuirea este salvare (si in primul rand e un proces pur interior, ce priveste sufletul in sine) salvarea din materie, din iluzia materiei , ce naste credinta (credintele, ideile) gresita, prostia, trufia, egoismul si toate celelalte ce diriva din ele.Salvarea de propii nostrii balauri, care sunt orgoliul si iubirea de sine. Daca sufletul , prin gratia si mila Lui Dumenzeu, scapa de acestea, el umbla in lumina, in smerenie, in Dragoste , si Adevar, umbla in si Cu Dumnezeu.De aceea a venit Domnul Iisus , ca sa ne arate el insusi calea(singura) prin care sa scapam de robia (intunericului si a pacatului ). Mantuirea este (si ) eliberare.
Cere Domnului lumina sa iti arate ce este de fapt Mantuirea , in adevarata ei profunzime, si apoi vei vedea ca toate aparentele inegalitati si diferente in posibilitatea de a se mantui, in ceea ce priveste toate sufletele , nu vor mai fi.