Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj
Ceva nu se leaga..pentru ce anume a cerut binecuvantare atunci cand nu o iubea? Tot pentru casatorie? Sau pentru ce?
Nu a raspuns nici lui AlinB la aceeasi intrebare... nici nu e obligatoriu sa raspunda... atunci, insa, incep sa-mi pun intrebari ...
Daca cerea binecuvantarea pentru casatorie, desi nu o iubea, cum se astepta sa o primeasca?
Voia sa se casatoreasca cu o femeie pe care practic atunci inca nu o cunostea? Cum sa fie de acord preotul?
|
Nu a fost intentia mea sa nu raspund la cineva, iar daca s-a intamplat asta, imi cer iertare..
Nu mai am rabdare sa caut sa vad daca am mai postat sau nu, dar am trimis-o sa ia binecuvantare pt casatorie, cand nu o iubeam..
Cum s-a ajuns aici?
Nu e vb de disperare, sau alte motive si am sa incerc sa explic pe scurt cum s-a intamplat, chiar daca prin asta sunt nevoit sa dau anumite detalii din viata mea particulara, anterioara cunoasterii ei..
Asadar, eu am trait in curvie cu o d-ra timp de aprox 8 ani, fiind departe de credinta, si de Biserica.. Abia dupa despartirea de ea, am inceput, prin mila lui Dumnezeu "sa pun inceput bun" pe acest drum greu si frumos in acelasi timp ce duce la Mantuire.. M-am spovedit pt prima oara acum vreo 5-6 ani, imediat dupa despartirea de ea si de-atunci, incet-incet incerc a merge pe "treptele" ce duc spre Dumnezeu..
Dupa "venirea mea intru fire" am avut o relatie cu o d-ra ce era stabilita in sp si chiar si in timp ce ea era venita in tara si ne intalnisem, la mine la munca venise in preot la secretara de atunci si am simtit nevoia sa vb mai multe cu el, desi aveam parinte duhovnic..
L-am intrebat atunci "Parinte, cum sa fac sa o aduc pe aceasta fata mai aproape de Dumnezeu, caci ea spune ca are credinta, dar nu prea merge la Biserica, nu se roaga, etc..", iar parintele acela mi-a spus ceva ce aproape mi-a revolutionat totul in interiorul meu.. Acele cuvinte sunt "Ceea ce ceri si vrei tu nu e rau, in sine., insa tu sa te rogi mereu sa fie Voia lui Dumnezeu cu tine, nu ceea ce vrei tu.. Pt ca poate tu crezi ca asa e bine pt tine acum, dar poate ca Dumnezeu are alt plan cu tine.. Si atunci, EL ce sa faca? Daca-ti implineste cererea si vei avea de suferit mai tarziu, tot pe EL o sa dai vina., iar daca nu-ti implineste cererea, vei ajunge in deznadejde.. Asadar, lasa-te cu-adevarat in Voia Domnului spunand mereu in rugaciunile tale "Fie Voia Ta cu mine, Doamne" si vei vedea atunci ca Dumnezeu randuieste asa cum e cel mai bine pt tine"..
Frumos spus si desi eram impreuna cu cea cu care mi-o dorisem si era destul de frumoasa fata de mine, totusi cuvintele parintelui au avut in mine un efect puternic si am inceput sa pun cumva in aplicare acest sfat.. Rezultatul?! In 2 sapt am aflat ca cea de care ma indragostisem, prima data virtual (relatia cu ea incepuse pe net) si apoi si-n realitate ma mintise ca de fapt nu se despartise de fostul ei iubit si in aceste 2 sapt totul s-a terminat..
Coincidenta?!
Apoi venirea mea la Manastirea unde am intalnit-o a fost tot asa ca am avut gand sa merg la acea Manastire, desi aveam de ales de a merge la mai multe din acea zona, dar "ceva" din interiorul meu imi spunea ca doar acolo trebuie sa ajung..
Si am ajuns..
Nu mai stiu exact cum a fost si ce am simtit cand am vazut-o prima data, dar cert e ca de la un timp am avut gand de casatorie cu ea, fara sa ma fi gandit special la asta..
Am stat aprox 2 luni cu acest gand si vazand ca tot ma rugam, asa pacatos cum sunt, acest gand nu mi-a disparut si desi nu o vedeam decat fff rar, mai mult venea la Maslu acolo, fff rar la Sf. Liturghie..
Si vazand ca tot am acest gand am facut rost de nr ei de tel de la o prietena de-a ei, am sunat-o si intalnindu-ne i-am spus exact acel gand al meu, iar ea mi-a spus ca are canon "nici sa nu se casatoreasca nici sa nu se calugareasca", adaugand ca oricum, vrea sa implineasca Voia lui Dumnezeu..
Iar aceasta prima intalnire a mea cu ea a avut loc cu o sapt inainte ca eu sa plec din Manastire si desi stiam ca voi pleca, totusi am simtit ca asta trebuie sa fac, sa-i spun acest gand..
Nu se cuvenea sa-o mint, sau sa-i spun ca vreau doar asa, sa ne cunoastem, si sa vb si sa vedem ce-o fi...
Era clar in inima mea gand de casatorie si dupa ce m-am incredintat ca doar de la Dumnezeu poate fi (daca ar fi fost ispita, disparea in 2 luni, sau ma gandeam la pacate cu ea, sau la altceva), nu m-am mai intrebat "Dar de ce Doamne, ea?! Ca e mai batrana ca mine, ca e bolnava, ca are canonul asta, etc".. Pt mine, cel ce incercam a ma nevoi a trai acel "Doamne, fie Voia Ta cu mine pacatosul", imi era de-ajuns ca EL imi trimisese "cale de intoarcere" spre EL si cum putea sa fiu nerecunoscator si sa intreb cele de mai sus?!
Asa ca, stiind de la bun inceput ca acest gand e de la Dumnezeu, nu mi-am mai pus problema ca "cum sa ma casatoresc eu cu ea, cand nici macar n-o iubesc?!", ci pur si simplu am avut incredere si nadejde ca daca asta e Voia Domnului va veni si iubirea (ceea ce s-a si intamplat pana la urma) si bineinteles ca am trimis-o dupa un timp (cred ca dupa 2 luni de cand vb doar tel) sa ceara binecuvantare pt casatorie de la duhovnicul ei, caci stiam ca "asa se cade" si ca "asta e randuiala" ce se cuvine a o implini..
Iar duhovnicul, nici nu a vrut sa ma cheme sa ma intrebe cum ma intrebati voi, "cum de vrei sa te casatoresti cu ea, cand n-o iubesti? Ce te determina sa faci asta? De ce ea?!" sau alte intrebari de genul asta, ci pur si simplu a spus "NU, tu nu trebuie sa te casatoresti"..
O buna perioada de timp, mai ales la inceput, nici macar eu insumi nu am vrut sa cred ca par are alte ganduri si ca "nu vrea el", ci mereu spuneam ca ne pune la incercare, ne incearca sa vada cum si cat luptam impotriva pacatului, cat de mult ne rugam, etc..
Dar... REALITATEA E ALTA.., din pacate..