Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj
Voi ce ziceti: mai sunt romanii cei de acum douazeci si ceva de ani, primitori, sociabili, prietenosi, uniti in saracia lor?
Eu am amintiri, de pe vremuri, mult mai frumoase despre atitudinea fata de semeni a romanilor, decat ceea ce vad azi.
|
Eu cred ca nimic nu mai este ca acum 20 de ani, traim o dezradacinare lenta dar sigura fata de tot ce aveam mai bun, mai frumos si mai uman.
Cand eram mici, ne jucam in fata blocului, eram multi copii, pot sa spun ca am facut parte din generatia care a crescut cu
cheia de gat. In zilele noastre niciun parinte nu mai are acest curaj si este de inteles. In blocul meu mai sunt doar cativa copii si acestia ies rar din casa, au acum televizor si calculator. Acestea sunt vremurile, nu avem cum sa facem abstractie de progresul stiintei, dar cred ca omul incepe din ce in ce mai mult sa se axeze pe propria persoana, pe propriile placeri, sa tina la tot ceea ce il odihneste si sa fuga de tot ce este greu si presupune osteneala. In raportul cu aproapele sau are mai mult asteptari decat dorinta de a darui sau a se jertfi.
Si eu observ o mare diferenta intre generatii. Cand ies cu cei mici afara, daca ma intalnesc cu un vecin mai in varsta, imi tine usa la lift ca sa ies mai usor cu caruciorul, are dorinta de a ma ajuta, oricat de putin, dar daca ma intalnesc cu un tanar de cele mai multe ori nu gasesc aceasta intelegere, de salut nici nu se pune problema. E drept ca acest ajutor nu este o obligatie, tine insa de o latura umana si altruista a omului. Faptul ca persoanele inaintate in varsta dau dovada de multa generozitate, ma face sa cred ca aceasta trasatura ii este specifica romanului, dar s-a pierdut in timp, odata cu interiorizarea valorilor oferite de televizor.