Lucru minunat e acela ca inima omului cazut in pacat, prin pogorarea lui Hristos intru ea, devine din iad, altar sfant, dumnezeiesc.
Foarte frumos imi pare cuvantul Sfantului Simeon Metafrastul:
"Cand auzi ca Hristos, pogorandu-Se in iad, a izbavit sufletele tinute acolo, nu socoti ca sunt departe acestea nici de cele ce se savarsesc acum. Socoteste ca mormantul e inima si acolo stau ingropate gandurile si mintea, cuprinse de intuneric adanc.
Deci vine Domnul la sufletele care striga catre El in iad, adica in adancul inimii, si acolo porunceste mortii zicand: Da afara sufletele incuiate, care Ma cauta pe Mine cel ce pot sa le izbavesc, apoi rostogolind piatra cea grea care zace asupra sufletului, deschide mormantul, invie pe cel mort cu adevarat si izbaveste sufletul incuiat din inchisoarea fara de lumina".
|