[paraschevaiasi]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca regula generala, divortul este rareori o solutie. In acest caz concret, lipsesc elemente cheie pentru a va putea da un sfat. De pilda; "unul dintre soti este mai impulsiv". Adica, nu era impulsiv, dar a devenit recent astfel ? Cunoscand ca temperamentul nu se schimba, ci mori cu el, inseamna ca, daca a devenit recent impulsiv, asta nu este in natura lui, ci exista ceva care il face astfel. Ce ar putea fi ? Pe urma, cum se manifesta impulsivitatea asta ? Cateva exemple, ca sa intelegem, fiindca nu toti oamenii dau acelasi sens termenului. Care sa fie cauza pentru care am fost de multe ori la petrecrile tinerilor casatoriti, ba chiar si la petreceri ale burlacilor, dar niciodata la vreo petrecere a divortatilor ?

Mai intai, e bine sa aveti cateva discutii cu sotul. Cu calm. Lucrul nu e tocmai usor, fiindca de multe ori diavolul orgoliului ne impinge sa punem pe primul plan indreptatirea noastra in loc sa analizam cauzele pentru care lucrurile nu merg. Cand eu vreau sa-i arat sotului cat de multa dreptate am eu si cat de mult greseste el, ma plasez pe o directie in care discutia nu duce nicaieri.
Intre aceste discutii cu sotul, discutati cu Dumnezeu si cu dv. Discutia cu Dumnezeu se face in doua moduri: 1) in rugaciune si 2) cu duhovnicul. Discutia cu dv se face incercand sa raspundeti la intrebarea: "care este barna din ochiul meu?". Ganditi ca si cand ar fi vorba de altcineva, luati un pic de distanta fata de dv insiva, ca sa vedeti barna mai bine: daca va plasati prea aproape de barna, nu o vedeti, din cauza miopiei spirituale.

In sfarsit, familiile crestine nu divorteaza nu atat din cauza copiilor, fiindca se poate sa nu fie niciun copil la mijloc. Cauza prima pentru care ele nu divorteaza este Cristos. Cu mana pe Sfanta Lui Cruce am jurat sa fim impreuna, pana cand moartea ne va desparti. Iar Lui ii place sa ne tinem juramintele. Ne-a dat tot ce este necesar ca sa o facem: ratiune, buna invatatura, exemplu (atat personal, cat si prin sfintii Sai), medicamente daca ne imbolnavim, o Biserica in care sa ne ingrijim. El ne indeamna "fiti sfinti!". Iar sfintii nu divorteaza, nu cunoastem niciun exemplu de sfant divortat.

Asadar, fugiti de ispita. Fugiti de ideea ca divortul ar fi o solutie. Dimpotriva, nu numai ca nu e o solutie, dar creeaza probleme in plus. Cunosc cazuri izolate de oameni care, dupa un divort, au reusit sa "isi refaca viata" dupa cum spun ei. Dar nu cunosc pe nimeni fericit dupa divort. Nimeni dintre cunoscuti nu m-a invitat la o sampanie dupa divort, la iesirea din sala de judecata.

Ati reusit sa ma faceti sa zâmbesc . Din fericire sunt destul de rabdatoare iar capul inca imi e pe umeri si apoi tin prea mult la copiii mei...apoi sotul meu n-o fost asa din totdeauna. Am observat ca schimbarea lui e dupa nasterea copiilor, asta pt ca nu am mai avut timpul necesar numai pt el, apoi ca nu mai is slaba ca atunci când m-o cunoscut. Apoi noi suntem mult prea diferiti ca temperament. El e impulsiv, eu is calma. De cele mai multe ori nu-i raspund impulsivitatii lui, asta chiar si atunci când nu are dreptate asupra copiilor. Apoi el nu se ia de mine din motive serioase, sunt nimicuri. Daca se intampla ca discutia s-o ia pe o panta mai tensionata ii cer sa incetam discutia, dar el nu se lasa, si la un moment dat cedez nervoz si ridic tonul la el. Dar daca s-ar intampla invers eu nu am dreptul sa zic ceva. Ma simt "controlata", trebe sa am grija sa nu-l deranjez, apoi nu mai pot! Fiecare lucru trebe controlat, gest, vb, ton, etc. Dar el are dreptul de a se manifesta cum are el chef. Nu e violent, nu bea, nu fumeaza, mere mereu la biserica, tine posturile...tocmai de aceea contrastul e foarte diferit. E o persoana ce stie multa teologie.

Dar eu am incredere in Bunul Dumnezeu si in Maica Lui. Din fericire starea de tensiune ma tine extrem de putin. Dar psihic recunosc ca nu is fff ok. Mai ales ca stiu ca nu mai sunt iubita (ca is grasa, 72kg, la 167 cm). Da, is mai plinuta, dar nu grasa.

Eu consider ca el ii gelos pe copii, nu-i convine ca nu mai sunt acea sotie iubitoare. Apoi eu l-am avertizat ca purtarea fata de mine va face ca iubirea sa se raceasca.

Eram genul de sotie ce eram tot timpul agatata de el, imi era universul, iar eu ii spuneam asta.

Il deranjeaza ca eu is mai tacuta, apoi asta imi e genul, nu pot vb numai sa ma aflu in treaba. Mai dihai, trebe sa am grija ce vb si cum vb, apoi asta e tare obositor sa vrei sa transformi pe cineva dupa bunul plac al tau.