[sophia]

Nu stiu exact care este scopul topicului, sau mai precis originea lui (de unde a venit ideea).
Eu am spus si o spun si acum ca nu sunt de acord cu unele idei ale unor ortodoxi (mai ales monahi).
Si in acest citat pus de Cristi se vede clar o greseala.
Sigur ca sunt de acord cu ideea de baza ca trebuie sa ramanem ortodoxi.
Nu trebuie sa ne abandonam credinta (fie ea confesiune, sau chiar Dumnezeu, adica sa nu trecem la alta confesiune, sau chiar religie).
Dar...apare si un "dar".
In citatul de mai sus se da vina, ca de obicei pe alte confesiuni sau religii, pentru tendinta de abandonare a ortodoxiei.
Sa vina ceilalti spre ortodoxie, sa faca aia, sau ailalta, sa nu faca una sau alta.
Bun. Dar ce trebuie sa faca ortodoxia pentru a ne impiedica sa o abandonam?
Chiar nimic?
In ziua de azi stie numai Dumnezeu cat este de greu sa imbini credinta cu viata grea de toate zilele. Si numai Dumnezeu stie cat se lupta unii oameni sa poata sa le faca fata amandorura.
Este aproape imposibil: sa muncesti la cerintele de acum a angajatorilor, atate ore si cu atata efort (de oricare fel, dupa profesie), sa ai familie, sa ai copii sau nu-i ai (si sa induri si aceasta durere o viata intreaga), sa faci ceva pentru tine personal ca om (invatat, cultura, sanatate), sa te implici social ( sa ajuti si pe altii) si sa mergi si la biserica regulat (la slujbe de ore si ore in sir), sa tii sarbatorile, sa postesti (de toate felurile), sa respecti traditiile asa cum trebuie.
Este vorba de timp (ca ziua are numai 24 ore) si ca bani si ca suflet.
Si daca te mai afli si in tara straina, unde ortodoxia te-a abandonat de tot, e si mai rau.
Si atunci zau ca-ti ajungi la limita si renunti. Pentru ca nu mai poti, efectiv.
Sa va dau un exemplu concret:
1. serviciu (pana il obtii si pe ala) program normal, zilnic, scoala, sau facultate dupa caz. Si in timpul saptamanii nu mai poti ajunge la biserica.
2. familie (cu iubire, responsabilitati, griji) - atat familia de origine, rude etc, cat si cea de dupa casatorie (sot, copii, socri)
3. slujbe lungi ( se aduna toate intr-o zi - liturghie, spovedit, discutat cu oamenii, parastase/botez/cununie, plus transportul) - inseamna program biserica (duminica) 10-15 sau 15:30h.
4. sa te ocupi de prieteni, sa te implici social in diverse moduri (ingrijit bolnavi, batrani, ajutat cei care au probleme etc.)
5. traditii - sa botezi sau sa cununi.Cate trebuie sa cumperi mai intai ( ca nasi trebuie aia si aia si aia)! Nu gasesti lumanari posibil de folosit in ortodoxie! Taxe imense. Daca ai bani da. Este O.K. Ajuti biserica. Si totusi costa mai mult biserica, decat restul (da, si decat restaurantul!).
Desi parintele meu este ingaduitor si nu cere efectiv decat cat poti, totusi m-au socat taxele atunci cand mi le-a spus si mi-au dat lacrimile. Am simtit ca abandonez totul, ca nu am de unde.
Noroc ca finii au spus ca preiau si ei.

Revin putin la lumanari: ceea ce gasesti aici este scump (de la 20 Euro in sus, ne-decorate) si nu sunt potrivite (f. groase si scurte, cu tot felul de gravuri pe ele). Am gasit 2 potrivite si mai ieftine intr-un loc, la un magazin bisericesc catolic. Si a treia, umblu si acum dupa ea, ca tot nu mai aduc la acel magazin. Si in doua saptamani este evenimentul (botez si cununie).
Si nu stiu cum sa le impodobesc. Nu am talent in arta decorativa/plastica.
Si am momente cand imi vine sa renunt si sa fac si eu ca cei de aici, adica...mai simplu, mai scurt (slujba), mai usor.

In concluzie: ortodoxia (ca institutie) nu poate ramane cu mainile in san si sa arate numai catre altii cu degetul.
Sa fim bine intelesi: nu credinta in sine, Dumnezeu, ne alunga, sau ne tine intr-o confesiune/religie ci pana la urma oamenii, institutiile, regulile pamantesti.
1. Lipsa de preoti, biserici in diaspora (in tara este plin pana la refuz, plus catedrala de miliarde de lei), de scoli pentru pregatirea stranelor
2. Lipsa de finantare
3. Lipsa de implicare in social (cateheza, ajutat oamenii)
4. Slujbe lungi. La noi se canta de ex. la liturghie de doua ori slujba pentru cei adormiti de ex. - in liturghie si apoi din nou la parastas. Este normal? Aceleasi cantari de doua ori.
5. Traditii costisitoare (la botez, cununie, parastas) ca timp si bani.
6. Cerinte grele: sa nu poti fi ajutat de medic sa faci copil, alte interdictii de ordin privat, sau medical, posturi lungi si aspre.
7. Totul este pacat si este interzis - de ajungi sa-ti fie teama la orice pas, si nu de Dumnezeu, ci de oamenii care arata cu degetul, de scrieri, de monahi, de preoti.Aia nu, aia nu, aia nu.
8. Lipsa de magazine bisericesti ortodoxe in diaspora - sa gasesti lumanari ortodoxe, asa cum se cere, carti, icoane, candele, alte obiecte.

In fine: omul ar vrea (multi dintre noi), si lupta, dar daca ortodoxia nu intelege sa vina spre om, sa intinda o mana, nu va reusi.
Iisus insusi n-a stat cu mainile in san asteptand. S-a dus El catre altii, a trimis apoi apostolii, a ajutat oamenii pe strazi, in munti, pe unde a umblat.

Poate ca ar trebui sa luam si exemplu de la altii in acest sens si sa luptam cum s-ar spune cu aceleasi arme. Sa facem si noi ceea ce trebuie pentru oameni.
Se spune ca bisericile ortodoxe sunt pline ochi (cel putin la sarbatorile mari), si este asa, dar eu cred ca multi sunt acolo numai cu trupul si in virtutea traditiei populare. Nu vreau sa judec sau sa spun ceva gresit.
Suntem obositi cu trupul, cu sufletul avem nevoie de lucruri care dispar pe zi ce trece (iubire, caldura, respect,timp, bani), luptam din greu.
Vrem sa ramanem cu Dumnezeu si ortodoxi si facem efortul cuvenit, dar intindeti mana, deschideti portile si sufletele. Nu ne lasati de izbeliste.