Citat:
În prealabil postat de alex190
Cand eram prin clasa a opta(cred), aveam la scoala ora de religie.Dupa o astfel de ora, l-am intrebat pe parintele care se ocupa de noi, de ce nu e pacat sa omoram animalele si sa le consumam carnea.
Mi-a spus ca Dumnezeu le-a facut pentru noi si ca nu au suflet.
|
Un animal se bucura cand este mangaiat si sufera cand este batut - la fel ca omul.
O observatie directa - fara elaborari si demonstratii.
A afirma ca un animal nu are suflet doar pentru ca este o vietate "inferioara" ignorand aceasta similaritate fundamentala - frizeaza o anumita aroganta a omului.
"
Lipsa sufletului" este temeiul perfect pentru justificarea uciderii animalelor.
Caci daca ar avea un suflet, atunci am avea o problema grava de etica si spiritualitate.
Astfel ca transarea dogmatica este solutia cea mai la indemana.
Putem ucide, lua viata altor fapturi cu cugetul impacat de gandul "lipsei sufletului - suflului de viata".
Avem exemple similare de practica dogmatica: "Pamantul in centrul Universului".
Dogme nascute dintr-o logica sustinuta de importanta pe care si-o da omul in ecosistem.
O interpretare a Bibliei in acest sens - homocentric.
Un sistem cladit pe dogme este unul fragil, pentru ca daca o singura dogma se dovedeste a fi o prezumtie falsa pe baza observatiei si rationamentului corect - atunci toate dogmele sistemului devin suspecte de falsitate.
====
Paradigma prin care privim realitatea poate fi aleasa de fiecare in parte.
Putem pune niste ochelari prin care alegem sa vedem totul ca fiind perfect ("sindromul CAMELOT"), putem filtra anumite aspecte sau putem vedea cum toata fiinta sufera - pentru ca toate fiintele sunt consumate de transformare.
Omul daca nu este mancat de o vietate superioara lui - este consumat inexorabil de boala. Finalul este acelasi. O realitate de abator.
In general alegem o viziune suportabila, respirabila care ne lasa spatiu de manevra si posibilitatea unor aspiratii lumesti.
Aprofundarea viziunii pana la miez - presupune intelegerea si realizarea naturii conventionale si ultime a realitatii.