Citat:
În prealabil postat de teodora21
Viata de multe ori e complicata sau asa ne-o facem noi.Eu ma confrunt cu o problema la care am nevoie de sfaturi.Am un prieten de 3 ani si jumatate e un om minunat, calm, iubitor dar in acelasi timp rece.Nu se poate deschide fata de mine chiar daca eu incerc sa il fac sa comunice mai mult,parca traieste in lumea lui, el nu isi doreste nimic de la viata, sau poate nu vrea sa-mi spuna ce si-ar dori.Cand il intreb ce vrea sa faca in viata da din umeri spunand ca o sa mai vedem, dar tot "vedem" de 3 ani.Eu simt ca nu pot trai in incertitudinea viitorului eu sunt genul de om care lupta din rasputeri sa-si faca un viitor mai bun.Incepusem sa ma obisnuiesc cu gandul ca Dumnezeu mi-a dat un om bun si trebuie sa-l iubesc si sa-l accept asa cum e,dar in urma cu ceva timp am cunoscut un baiat la fel de calm si iubitor, cu care ma aseman foarte mult la caracter si gandim aproximativ la fel,e ceea ce mi-as dori sa am langa mine.Problema mea e ca pentru prietenul meu am sentimente dar nu stiu de ce natura sunt, daca este intradevar dragoste sau doar obisnuinta.De celalalt baiat am sentimente de simpatie si nu stiu ce alegere sa fac.Sa continui langa un om avand anumite frustrari sau sa o iau de la inceput alaturi de altcineva.Voi astepta sfaturile voastre!
|
As zice sa incepi cu tine. Toate probleme se rezolva daca sunt luate de unde trebuie.Incearca sa iti dai seama ce vrei defapt, si sa te vezi asa cum esti. Un duhovnic bun te poate ajuta in privinta asta: sa iti dai seama ce iti lipseste, ce poti schimba pentru a fi din nou fericita.
Sincer nu cred ca baiatul e problema, el fiind doar o extensie la ceva mai adanc.
Important e sa incercati sa discutati, sa fii sincera cu el si sa ii spui ce simti, ce ispite ai si asa se va deschide si el, iar lucrurile se vor lamuri.