În prealabil postat de Mosh-Neagu

Orice astfel de intamplare poate parea ciudata pentru majoritatea din jur. Cei "calduti" sunt sceptici spunandu-ti ca nu are cum sa-ti fie dat tie, un astfel de semn (ma refer la momentul din biserica), si ca ai fost clar in inselare. Din experienta spun ca Dumnezeu nu cauta la ranguri, ci la suflet. Nu cunosc varsta ta. Eu pana la 18 ani pot sa spun ca am fost un privilegiat fiindca "vedeam" lucruri nevazute, fara sa-mi doresc asta. Dar in loc sa iau ca pe un har de la Dumnezeu, si sa urmez unei vieti la fel de curate ca pana atunci, am inceput incet-incet sa ma infrupt din placerile vietii, si nici n-am simtit cum harul s-a indepartat pur si simplu.
Nu stiu daca tu ai alunecat constient in capcanele ispititorului. La o varsta frageda si fara un duhovnic intarit in har care sa ne indrume, suntem victime 100%. Dar a cadea nu inseamna neaparat a pierde. Daca ti s-a intamplat ce ti s-a intamplat, inseamna ca ai un suflet in care Dumnezeu stie ca poate investi. Un lucru e cert: Tu POTI. Nu ispititorul te-a tras de manecuta in biserica. El s-a inspaimantat dupa aceea cand a realizat ca te poate pierde si s-a pus serios pe treaba, urzind o intreaga strategie. Comparatia cu Sf Siluan mi se pare oarecum fortata din multe puncte de vedere. Intaia oara cand i s-a aratat Mantuitorul era tinerel, iar cand era chinuit de demoni, ehehei, era de multa vreme in manastire si... cauta semne, pe care diavolul i le-a si dat, "aratandu-i-l" pe imparatul David... Cand esti in inselare, nu te poti astepta la altceva decat la ispite grele. Cand te smeresti, chiar semnele de la Dumnezeu iti dau o stare de umilinta, fiindca in mod firesc nu poti sa faci abstractie de cine e Dumnezeu si ce suntem noi in fata Lui. Nu e meritul nostru daca apare un semn, un vis, o coincidenta, ci mila lui Dumnezeu. Daca aceasta mila coboara si asupra noastra, la 10 ani odata, (sau mai des), trebuie inteles ce vrea Dumnezeu de la noi, ca o datorie morala pe care s-o indeplinim cu smerenie, nu cu mandrie fata de altii care, din punctul nostru de vedere, nu-i vede Dumnezeu... la fel de bine... Astazi e randul nostru, maine e randul lor si asa mai departe!
Asocierea cu moartea, a celor de care "te-ai legat" mai mult sau mai putin sufleteste, ca si cum ar fi o "pedeapsa", este cu totul eronata, fiindca oricum tu NU ai contribuit cu nimic la destinul acelor persoane. Totusi, nici coincidente nu le poti numi fiindca... nu sunt. Tu ai un "dat". Nu stiu cum sa-i spun; poate telepatie, desi probabil ca nu asta e cuvantul, ci mai degraba un dialog discret cu ingerul tau pazitor. Stiu cum e fiindca nu esti singura careia i se intampla astfel de lucruri, doar ca ceilalti nu asociaza acestea cu ceva anume (in cazul tau, cu moartea), ci cu harul lui Dumnezeu, uneori, sau cu... ganduri din partea stanga, alteori. Depinde de noi, cum alegem sa "pregatim calea Domnului"...
Ochii si urechile, mari si Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te intareasca in credinta lui cea tare!