Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Florin si Alin, fratilor,
Ingaduiti sa reformulez obiectia mea fata de modul in care puneti amandoi problema: anume, medicalist/scientist.
Ce vreau eu sa zic prin asta - ca sa ne lamurim mai bine cu totii?
Pai, mai intai vreau sa spun ca inteleg postul ca act duhovnicesc, nu doar ca privare a organismului de hrana (sau somn, sau relatie sexuala etc.).
Apoi, si strans legat de asta, nu mi se apr relevante studiile medicale realizate cu oameni care doar au fost privati de hrana. Daca un om nu mananca si nu bea apa din x motive, asta nu inseamna (dupa opinia mea) post. Ci doar nealimentare/nehidratare.
|
Eu văd lucrurile dintr-alt unghi. Anume că un creștin are o pravilă a lui, o relație cu Dumnezeu, un program de fapte bune și de rugăciune pe care le practică în mod obișnuit, zilnic. Este vorba despre aspectul duhovnicesc, pe care nu l-am pus în discuție deoarece l-am înțeles ca implicit făcînd parte din viața creștinului ortodox. Indiferent de ceea ce consumă în anumite perioade, indiferent dacă mănîncă sau nu, dacă bea apă sau nu, el își continuă viața pe plan spiritual în același stil. Eu unul nu fac diferență între perioadele de post bisericesc și cele de dezlegare, la felul în care frecventez slujbele, fapte, rugăciune. Poate alții o fac, nu știu.
Pe de altă parte, da, postul este o metodă de mîntuire. Unde cuvîntul se înțelege ca scăpare, izbăvire, salvare de un anume rău sau chiar de cel rău. Avem exemple de oameni care au scăpat de dependența de alcool, cafea, tutun prin post cu apă. Rușii au făcut cercetare timp de 40 de ani pe acest domeniu și din cartea lui Lestrade am aflat că și dependența de alcool s-a tratat prin 26 de zile de post cu apă.
To de la ei știm că în primul rînd li s-a ordonat de sus ca în marile centre medicale (înainte de 1991) să facă studii pe problemele de tip psihic. Grav bolnavi de depresii cronice, epilepsie șamd au cunoscut ameliorări și chiar vindecare după o perioadă de nealimentare, dacă preferi termenul ăsta. Delatii
aici.
Interesant e că în timpul pauzei de mîncare mulți experimentează o claritate sporită a minții (după primele zile ceva mai grele), performanțe ridicate ale intelectului, chiar senzația de bucurie, de bine, datorată substanțelor care se generează suplimentar în organism în acest timp.
Bonus, avantajele pe plan fizic despre care s-a tot discutat. La urma urmei trupul e menit să fie purtător de Dumnezeu și trebuie să-l reparăm și să-l curățim pe cît posibil...