[CristianR]

Apropo de postul ca poruncă a Bisericii sau ca sfat. M-am întrebat cum rămâne cu libertatea.

Cred că este poruncă pentru cel care vrea să se supună poruncii. Am văzut ucenici ai unor duhovnici care pentru că îi iubeau și îi respectau, atunci când aceștia li se adresau, ei răspundeau cu „Porunciți!”

Așa e și cu postul. Ca să accepți porunca trebuie să alegi ascultarea. De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

De aceea, pentru cel care își propune să facă orice efort duhovnicesc cu propriile lui puteri va fi foarte greu, în timp ce pentru cel care decide să facă ascultare totul devine ușor, pentru că a renunțat la voia proprie, iar lucrarea duhovnicească o face ca răspuns la o chemare, ca supunere smerită, fără a se mai gândi că este greu. Și de aceea nici nu este. Greu e doar gândul; el este cel care pune o grămadă de poveri pe umerii noștri.