[sophia]

Sunt de acord cu Dragos aici. Aceia faceau experimente medicale.

Pentru Florin - in fond ai dreptate. N-ar trebui sa exista diferenta intre perioadele de post si cele de dulce, din punct de vedere al trairii credintei. Exista insa anumite cerinte ale bisericii, pe care n-am sa le explic eu aici pentru ca nu sunt in masura. Incerc doar sa le aplic.
Cred ca este vorba insa si aici si la postul alimentar, iar la cei casatoriti si la cel trupesc de scopul actiunii. Ar trebui sa simtim in suflet pentru ce este acel post (pentru cel il tinem noi, dar si pentru ce este cerut atunci de biserica/Biserica).
Cred ca asta este arta/sensul: sa avem un tel si sa simtim ceva.

Si ar trebui sa vina de la noi si nu sa ne impuna biserica. Atunci este jertfa adevarata si post adevarat.
A manca sau a face ceva la comanda, ca si inversul (a nu manca, sau a face ceva) nu prea functioneaza. Mai ales cand tu chiar nu vrei/poti.

In alta ordine de idei, vroiam sa spun ca fara a vrea sa ranesc pe cineva, eu nu inteleg tehnic anumite lucruri. Mai ales ca numai Florin tot descrie cum ii merge lui cu postul negru. Nu ii stim starea de sanatate, nu am vazut analizele lui, parerea medicilor, cum arata etc.

Iata ce nu inteleg in ruptul capului:

1. Cum poate sa spuna cineva ca lipsa hranei (si a apei dupa caz) iti face mintea mai limpede? Cum? Cand creierul nu este hranit cu ceea ce ii trebuie?
2. Cum poate sa spuna cineva ca te simti psihic mai bine si mai liber cand tii post negru (chiar si fara apa)?
3. Cum te simti trupeste mai bine si mai usor cand nu iei substantele de care ai nevoie, esti slabit si ti-e foame (si sete)?

Nu cred nici ca se vindeca boli psihice, sau dependente prin post.

Din experienta mea (si a altora) stiu ca organismul singur refuza hrana cand are probleme sau invers.
Sunt oameni care la depresie, tristete sau suparare nu pot inghiti nimic.
La altii se intampla invers - simt nevoia sa manance, mai ales anumite alimente (dulci sau sarate).

Oameni cu boli grave refuza hrana si trebuie hraniti prin perfuzii.

In plus depinde si cum te alimentezi in general.
Poti sa te simti rau daca mananci mult, lucruri grele, grase, de calitate proasta. Si atunci trebuie sa te opresti, sa reduci.

Dar poti sa mananci foarte moderat si usor si sanatos in general si atunci de ce ar trebui sa renunti de tot la hrana?

Nu cred ca te simti mai bine daca nu mananci nimic, mai ales in mod repetat.
Nu se poate.

Iar dependentele se trateaza in alt mod si cu o terapie psihologica aferenta.
Am inteles ca sunt foarte grele aceste detoxifieri.

Si ma deranjeaza comparatia dependentelor (tutun, alcool, droguri) cu alimentatia. Cea din urma este ceva vital, primele dimpotriva.

As fi vrut sa scrie si altii aici, care chiar sa spuna cum se simt ei cu adevarat cand tin dieta asta totala.