Doamne ajută.
Foarte rău mă chinuie. Chiar ne pierdem timpul prețios de mântuire, aici în furtunile minților altora. Îți scriu zâmbind. Dar cu durere în suflet, pentru mulți.
Dar văd intenția ta bună, frate drag. Îți mulțumesc că ți-ai dori să nu plec de pe forum.
Bine spui. O, de ne-ar da da Dumnezeu smerenie minții, smerita cugetare, căruia i se mai spune și trezvie sau discernământ, e o virtute atât de rară, de puternică și de luminoasă.
Rămân însă statornic în ce am hotărât. Mai scriu aici până când adminii vor sterge contul meu sau mai maxim câteva zile, nu știu câte.
Și să nu fiu off-topic, rămâne valabil ce am spus, în celălalt post mai sus, la care adaog o recomandare, cartea Părintelui Patriarh, Preafericitul Daniel (cu adevărat preafericit e, minunatul de el), Comori ale Ortodoxiei, editura Trinitas, Iași, 2007, 452 pagini. Ca să puteți să-l înțelegeți mai bine, să vedeți ce comoară de suflet are, Patriarhul nostru drag, Daniel:
Iertare.
Bucurii.