[windorin]

Mi'a ramas in minte un cuvant. "Daca nu te poti ruga in genunchi, roaga'te in picioare. Daca nu te poti ruga in picioare, roaga'te sezand pe scaun. Daca nu te poti ruga sezand pe scaun, roaga'te stand intins pe pat. Daca nu te poti ruga stand intind pe pat, zi doar un 'Doamne miluieste!' in gand, caci Domnul primeste tot ce vine din inima sincera si dornica de rugaciune."

Binecunoscutul film "Ostrov" ni'l infatiseaza pe un oarecare sfant, numit Anatolie. Cum se ruga acela? Simplu, stand drept, rostind rar, fara nici o mana ridicata si alte asemenea detalii. Abia daca avea o micuta icoana. Si cum ii era rugaciunea? Puternica! De ce? Pentru ca o facea cu smerenie, din inima.

Rugaciunea cu mainile ridicate am inteles ca ar fi o treapta mai inalta a rugaciunii, practicata atunci cand am trecut peste cititul din carti si cand inima noastra nu mai poate de dor dupa Dumnezeu, cand rugaciunea tasneste ca un izvor din inima, iar nu din minte. Un parinte care a auzit pe cineva ca se roaga cu mainile ridicate, l'a mustrat pe acela, sa se roaga ca toti ceilalti, spre a nu il feri de duhul mandriei. Smerenia este totul in rugaciune.

Zilele trecute am vazut in biserica o femeia cu mainile intinse si ridicate mai sus de nivelul capului. Era singura din toata biserica in acea pozitie. Nu se face, nu se cade. Este lipsa de dragoste, lipsa de smerenie. Multa ispita aducea, chiar fara voia ei. Toti se uitau la ea, care era iesita din "comun". Nu spun ca e rau, insa nu se cade.