E vorba despre cea de-a sasea porunca: ,,Sa nu ucizi.''
Daca nu avem voie sa ucidem un alt om, fireste ca este pacat sa atentam si la propria viata.

Prin mucenicie, cei in cauza au parte de botezul sangelui, un botez purificator, sfintitor.

In opozitie cu acestia, sinucigacii comit un pacat grav, pe care nu mai au cum sa-l marturiseasca, nu au cum sa se pocaiasca, sa se roage sau sa mai faca vreun canon. Cel ce se sinucide cade in deznadejde, adica in plasa intinsa de cel viclean, de aceea se spune sa avem grija sa nu cadem in deznadejde in momentele de incercare. Sinuciderea presupune sfidarea Lui Dumnezeu si uciderea partii de dumnezeire din noi. Noi nu suntem ai nostri, ci ai lui Dumnezeu.

Este foarte importanta starea sufleteasca in care ne gaseste momentul mortii. Este o stare placuta lui Dumnezeu sau dimpotriva?

Dumnezeu sa ne ajute sa ne pregatim cum se cuvine pentru marea intalnire cu El.