În Evanghelie scrie: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea sa“. Dacă am aplica aceste cuvinte la lucrarea rugăciunii, atunci ele ar avea următoarea semnificație: cine vrea să se nevoiască după lege în nevoința rugăciunii, să se lepede mai întâi de voia sa și de propriile înțelegeri, iar apoi să-și aducă osteneala sufletească și trupească, de care nu scăpăm în această nevoință. Lăsându-ne în întregime în grija neadormită a lui Dumnezeu, trebuie să îndurăm în chip smerit și cu blândețe această osteneală pentru binele adevărat care se dăruiește de la Dumnezeu unui rugător plin de osârdie la timpul său, când Dumnezeu prin darul său va pune hotare minții noastre și o va așeza în chip nemișcat cu pomenirea lui Dumnezeu în inimă.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|