Prietene Serafim7,
Ceea ce mărturisești dumneata sunt copilării, nimicuri, păcatele și răutățile mult prea cunoscute ale oricărui om lumesc, banal, însa se pare că ești foarte speriat și marcat (îngrozit) de toate dezbinările-lepădările, hulele și trăirile de coșmar avute închipuindu-ți că ceea ce ți s-a întâmplat și ți se întâmplă ție sunt unicate incredibile imposibil de dezlegat, de îmblânzit, de stăpânit.
Ești încurcat în căderi repetate și în patimi, în frici și nu te poți descurca, nu poți să-ți urmezi calea cea buna cu care ai fost dăruit de părinții tăi săraci și buni respectiv de duhovnicii pe care i-ai întâlnit, urmând ei credința și sfaturile de la Dumnezeu când te-au pus pe o traiectorie creștină.
Ești trezit la o realitatea adâncă, ascunsă, ocultă pe care cei mulți o ignoră sau nu-și dau seama de existența ei însă ești legat de mâini și de picioare de necredința ta și a lumii, de indolența ta, de comoditatea ta, de spaimele și angoasele tale, de neputințele și nehotărârile tale care te țin captiv în risipire și nepăsare și te târăsc să te ascunzi, din pricina vinovățiilor, în locuri retrase, singuratice, departe de credința creștină, de calea cea strâmtă, de duhul sfânt.
Practic tu ești întro stare căzută și dezbinată de Dumnezeu ascultând mai mult de părerile egoului tău care te poartă de colo colo strecurându-te ca să scapi de orice greu. E bine însă că prin asta fugi și de lume.
Ai putea crede ușor în Dumnezeu revenind în unitate căci ai destule informații și cunoștințe și te-ai putea ruga Lui în realitate, zi de zi, continuu sau cu întreruperi mai lungi sau mai scurte dar tu preferi să te îmbeți cu apă chioară crezând în iluzia închipuirii de sine stiind tu că dacă te-ai rugat în vis și te-ai întâlnit cu Iisus în vis sau ai avut experiențe stranii și vise ciudate încă din copilărie atunci e suficient. Închipuindu-te și crezându-te un fel de foarte ales ce trăiește minunea de a fi foarte mare deși nu face nimic bun nedovedind prin nimic părerea asta de sine, laudă, prețuire, importanță simți că ești ratat dar negi ținând ca un orb orbit de bâta cu ghioagă de toate experiențele tale ”spirituale” oculte, defpt niște patimi, niște adicții, niște spurcăciuni cu are de mari virtuți și de mari valori. Ai impresia că ești în posesia unui dar foarte mare pe care îl ai deja la capacitate maxima deși nu exista nicio baza reală faptică, nicio trăire, simțire, ceva bun cât de mic pe baza căruia să se dovedască ca reală acea părere de auto-îndreptățire și mărire de sine. Nimic-nimic practic nu-ți dovedește că faci ceva bun cu acest mare dar al credintei cu care te împăunezi ca să te pilești până la beție pentru că puterea lucrătoare a binelui din tine stă părăsită și nefolosită.
Deci ești întro stare lumească normală, banală, firească, o stare de amăgire pe care tu o prelungești pe termen nelimitat neluând nicio hotărâre serioasă, neurmând defapt nicio cale bună după asemănarea sfinților ci doar stai așa în nepăsare de suflet plutind spre nicăieri în voia sorții.
Citat:
|
În prealabil postat de Serafim7
Vreau să îmi (re)creez realatia mea cu Dumnezeu,și vreau să găsesc și un mediu sau grup spiritual unde sa particip la slujirea comună,o biserică,un îndrumător.
|
Acest vreau să aleg dar încă n-am ales ca nu cumva să greșesc mă face să-ți mărturisesc credința mea și anume cred că Domnul nostru Hristos, dacă e rugat de tine sau de sfântul, preotul, credinciosul la care o să te rogi ca mijlocitor, îți va gasi sigur o cale de urmat și un loc unde să viețuiești cu folos întru ascultare și supunere și avanând un viitor ceresc fericit, veșnic. Trebuie doar să îndrăznești să te rogi, să crezi, să vrei și Dumnezeu te va trimite la Domnul Iisus și ascultând de El, iubindu-L, vei găsi cu siguranță tot ceea ce cauți pentru a duce o viață bună cu mare folos apropiaților.
Deci îndrăznește fiule, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi!