[Viorel]

Iar altora să le acorde o existenţă întunecată, ignorantă, sălbatică şi plină de mizerie? înţelesul clar pentru o minte dezbrăcată de prezumţii este că spiritul a preexistat înainte de a se întrupa şi că el revine mereu în trup, ca să înveţe ceea ce nu a ştiut în altă viaţă, să repare ceea ce a greşit şi să-şi corecteze imperfecţiunile.

Judecata - darul sfânt aşezat de Tatăl în fiinţa noastră - ne spune că spiritul preexistă trupului, că el trăieşte după moartea trupului, că pentru a se perfecţiona, revine mereu în mediu) unde a mai învăţat, într-o altă existenţă fizică, adică se reîntrupează. Numai graţie acestei legi ne putem explica diferenţa dintre indivizi, pe plan trupesc, intelectual şi spiritual. Totul depinde de evoluţie. Astfel înţelegem că destinul nostru actual este rezultatul trecutului nostru, iar cât priveşte naşterea noastră printr-un procedeu fizic, în pântecele mamei, acesta este numai pentru a obţine un corp fizic, un costum de scafandru prin intermediul căruia spiritul să-şi continue studiile şi cercetările în sânul lumii fizice.

Dacă prin acest instrument obţinut de la părinţi moştenim anumite însuşiri fizice - o oarecare asemănare fizică, o predispoziţie pentru o anumită boală, nu înseamnă că sunt ereditare şi însuşirile spirituale şi sufleteşti. Aceste însuşiri sunt rezultatul muncii spiritului de-a lungul a mii de reîntrupări. Aşa se explică cum în sânul unei familii simple, din părinţi fără calităţi spirituale deosebite, se naşte un geniu.