Abia m-am intors de la iasi, sunt obosita dar FERICITA!
Scriu aici durerea cu care am venit de la Sfanta. Am observat cu tristete ca oamneii care au stat la rand spre inchinare in noaptea dinaintea Liturghiei, plecau multumiti acasa CHIAR IN TIMPUL LITURGHIEI, fericiti ca si-au implinit misiunea/visul. Dragii mei de ce uitam Soarele privind raza? E drept ca si raza ne incalzeste dar NU ca Soarele!! De ce oare nu stim ca cel care a prefacut trupul cel stricacios al Sfintei in Moaste este Insusi Hristos! Ne inchinam cinstitelor moaste UITAND SA MULTUMIM CELUI CARE NE-A INVREDNICIT DE ELE! Nu ma intelegeti gresit, nu judec dar.....am plans, credeti-ma am plans pentru ca NU intelegem dulceata si IMPORTANTA LITURGHIEI! Offf, offffff cat de repede ne despartim de aceasta mare Taina si bucurie. Sper sa nu venim cu mes pline de judecata, nu conteaza cine si cum s-a imbulzit acolo, nu am vaut nimic din toate aseta..dar am ramas cu aceasta mare durere in inima...Ne inchinam razeii uitand SOARELE!
iertati-mi...dar Nu am putut sa tac, poate ca cineva va citi si va invata...nu ca as fi desteapta, nu sunt nimic, gunoi sunt!! Daca gresesc corectati-ma, eu nu am studii am doar o mare durere...iertati-mi