Exagerări, păi dacă nu judeci ceea ce e drept față de ceea ce e nedrept, cum scoți din tine neghinele?.. că asta e porunca, să ajungi sfânt, și sfânt cu neghine în tine nu se poate, iar dragostea nu se bucură de nedreptate ci de Adevăr.
A judeca pe aproape cu răutate, cu minciună, fără dovezi, din bârfe, din știința închipuirilor, aia e prostie și atunci pleacă Duhul, căci te pui pe tine mai știutor și mai bun ca Dumnezeu, știutor al inimilor și al faptelor ascunse... osândind și nu mântuind, și o faci ca să ai mărire mincinoasă de sine însuți.
Dar așa cu mici vorbe și judecăți copilărești ori prietenești, aia nu-i nimica, să nu fim chițibușari... problema e când îndreptățești serios o falsă victimă, când iei partea celui rău că-ți place ție de persoana care se plânge și se dă mare victimă, când vrei să te dezvinovățești și tu împreună cu ea, că cică tu ești cea mai mare victimă, mai mare decât Domnul Iisus... atunci e bai căci faci scârteală, o pui de o revoltă satanică a mândriei în contra sfântului... și orice oftat contează, orice cuvânt invocat, căci trebuia să fii drept și să iei partea săracului, orfanului, văduvei, și străinului prigonit fără să judeci după fața omului căci este poruncă:
Bucurați-vă când veți suferi de la cei ce mint pentru Mine și spun tot cuvântul rău împotiva voastră... căci iată că ei mint pentru orfan și văduvă și pentru cel sărac... și cum mint ei, în mod viclean? Nu, ci pentru că ei îl iubesc cu adevărat pe sărac, deci
bucurați-vă și vă veseliți împreună cu Domnul și nu căutați să vă dezbinați de frați ci de satana gLumii acesteia și doar așa veți fi cu adevărat fericiți.
Nu e vorba de multe sau puține cuvinte ci de starea sufletească și de profunzimea nedreptății din slujitorul Domnului, de neascultare, căci Domnul nu a venit să judece și să dea cu toiagul ci să caute și să găsească pe cel pierdut, pe oaia rătăcită care e „vindecată” de gLume prin curvii și superstiții de păcălici.