[antiecumenism]

VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE

Extrase din cartea Dr. Louis De Brouwer- VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE

http://www.scribd.com/doc/37713555/V...la-a-Secolului


Louis Bon De Brouwer este doctor în medicină, specialist în biologie moleculară şi în homeopatie. De asemenea, este posesor al unei diplome internaţionale în Ecologie umană.



“Teoriile avansate de Pasteur şi diversele sale experimente (trucate) marchează începutul unei noi ere medicale, bazată pe şiretlicuri ştiinţifice şi pe un abuz de putere şi o escrocherie uriaşă pe seama sănătăţii publice. Odată cu acceptarea, fără nici o reţinere de către corpul medical, a principiului asepsiei fiinţelor vii şi al vaccinărilor, principii impuse întregii populaţii, industria farmaceutică de fabricare a vaccinurilor a reuşit să impună o neverosimilă dictatură ce durează şi astăzi. N-ar trebui să uităm, într-adevăr, că ilustrul Pasteur crease pe cont propriu un laborator de fabricare a vaccinurilor şi aceasta cu mult înaintea înfiinţării faimosului Institut Pasteur. Această afacere l-a făcut, de altfel, milionar !
„Ştim ce se întâmplă astăzi. Pasteur şi-a făcut numeroşi adepţi. În lume sunt legiuni întregi de laboratoare care şi-au clădit averile graţie fabricării vaccinului. Adoptând principiul vaccinării sistematice, corpul medical dobândise o armă redutabilă în faţa indivizilor sănătoşi.
Dacă, dintotdeauna, medicii trataseră doar indivizii bolnavi, fiindcă se ştie că cei sănătoşi nu erau luaţi în calcul în practica lor (căci nu exista medicină preventivă), odată cu sistemul vaccinărilor, ei ajungeau să se impună întregii populaţii; de aici, o sursă de profituri deloc neglijabilă. Pentru a impresiona opinia publică, care abia aştepta să creadă în miracolul vaccinării, s-a făcut apel la o mediatizare inimaginabilă. Timp de mai mulţi ani, n-a trecut o zi fără ca presa să vorbească despre experimentele lui Pasteur şi despre extraordinarul lor succes.
O etapă considerabilă tocmai fusese depăşită: medicina devenea preventivă. Ea putea de acum înainte să se adreseze întregii populaţii de pe planetă. Într-o ţară ca Franţa, adevărat imperiu colonial, era un chilipir nemaipomenit, din punct de vedere financiar, pentru producătorii de vaccinuri. Se puteau vaccina zeci de milioane de indigeni în Africa, în Asia şi alte părţi. Evident, cum aceşti oropsiţi nu dispuneau de resurse pentru a plăti vaccinurile, erau puşi să plătească contribuabilii Metropolei, în numele principiilor umanitare. Datorită vaccinărilor, Franţa avea să elimine cea mai mare parte a afecţiunilor virulente care bântuiau aceste ţări. Vaccinarea era considerată ca o operă de salubritate mondială, ca un act de generozitate faţă de indivizii privaţi de toate, pradă ai epidemiilor îngrozitoare.
Acţionând astfel, Franţa îşi câştigase o imagine de salvatoare a umanităţii. Ce glorie avea să aibă ea de acum înainte pe plan internaţional! Ce prestigiu în ochii comunităţii mondiale ! In realitate, această acţiune umanitară nu era decât un aspect al motivelor pentru efectuarea vaccinărilor sistematice. Privind mai îndeaproape, celelalte motive erau mult mai puţin glorioase.
În spatele acestei faţade atât de generoase se ascundeau de fapt interesele fabricanţilor de vaccinuri. Clica medico-farmaceutică tocmai câştigase o mare victorie financiară, bătându-şi joc de sănătatea publică. Într-adevăr, principiul vaccinării nu se sprijinea pe nici o bază ştiinţifică sau medicală serioasă. Nu s-a demonstrat niciodată în practică faptul că principiul teoretic al vaccinării constituia fundamentul unui act terapeutic valabil din punct de vedere ştiinţific. S-a demonstrat exact contrariul: principiul vaccinării constituie o eroare medicală generatoare de accidente foarte grave. A vaccina constituie un act medical contra naturii, care nu se sprijină pe nici o bază ştiinţifică.
Dar nu este de ajuns să afirmi pentru a demonstra. Prezenta lucrare a fost redactată în scopul de a furniza câteva mărturii care să demonstreze inutilitatea si pericolul vaccinărilor.
-pentru Jenner, principiul vaccinării se bazează pe ideea originală că este mai bine să previi decât să vindeci. Idee cu atât mai originală şi inovatoare cu cât medicina alopată, de-a lungul timpului, nu s-a preocupat niciodată de prevenire, ceea ce este uşor de înţeles. Medicul nu are nici un interes ca diversele afecţiuni să fie evitate: i-ar distruge astfel chiar materia primă pe care îşi exercită arta şi profesia sa, generatoare de profituri. Dacă prevenirea ar deveni regulă generală, şi într-un interval de 20 de ani, de exemplu, afecţiunile cele mai banale ar regresa cu 30%, medicina alopată ar fi ruinată. Ar trebui atunci, ca statul, adică contribuabilii, să vină în ajutorul unei meserii sinistrate şi să acorde ajutoare bieţilor medici deveniţi şomeri.
Pe de altă parte, vânzările în industria farmaceutică ar scădea şi ar genera o criză serioasă în privinţa locurilor de muncă. Conducătorii politici care, din punct de vedere economic, au legături cu aceste întreprinderi, nu ar fi niciodată de acord cu o astfel de iniţiativă de prevenire a bolilor. Pe vremea lui Jenner, cunoştinţele de imunologie erau nule. Jenner şi cei care au continuat practica vaccinărilor sistematice au construit deci, integral, o teorie plecând de la un fapt empiric (experienţa lui Jenner, din mai 1796). Altfel spus, teoria a fost construită plecând de la o singură experienţă şi, ca urmare, nu poate fi vorba despre un fapt ştiinţific. Ştiinţific, înseamnă a fi verificat prin multiple experienţe realizate după un protocol bine stabilit.