In primul rand va multumesc ca nu ati sarit cu gura pe mine cand am zis ca ma simt regina
Ma asteptam la o avalansa de "smeriri". Da, Cristina, ai dreptate, poate tocmai asta e lectia ce trebuie sa o invat acum. Si windorin a zis acelasi lucru. Numai ca e greu, nu sunt perfecta si tare o dau in bara uneori. Ma simt nesigura pentru ca acum ma cunoaste, imi cunoaste si defectele si avem si o "istorie" de neintelegeri si mi-e frica. In asemenea momente, daca apare o persoana noua si mai e si frumoasa, apare cu o aura de calitati pentru ca toata lumea e buna, amabila si cate si mai cate la inceput. Nu pot lupta, eu, realitatea (cu bune si rele) cu o alta fata care e iluzie de fericire. Pentru mine indragostirea e "promisiunea fericirii". Iar acum simt ca nu mai suntem in stadiul de promisiune, ci de lupta, si mi-e frica sa nu fim inselati de alte "promisiuni ale fericirii". O Doamne cate teorii am.
Si tu Andrusca ai dreptate. Dar el deocamdata imi respecta statutul, de aia mi-e frica sa nu-l pierd, pentru ca-l am
In legatura cu motivele, e asa cum spui, dar problema e ca ma tot intreaba lumea daca imi da motive si nu stiu ce sa le zic
De fapt nu vreau sa zic nimic.
Windorin, nu stiu cum sa fiu femeia aceea minunata, pentru ca nu sunt si nici nu ma pot preface. Sunt un om cu calitati si defecte si ma simt neputincioasa. Dupa cum am zis, nu mai am o imagine minunata, iar orice persoana noua poate parea mai buna ca mine tocmai pentru ca fiecare pare grozav la inceput.
Si zi-mi cum sa fie familia deschisa? Mentionez ca inca nu suntem familie ca nu suntem casatoriti.
Archangel, atunci cum explici faptul ca in Biblie Dumnezeu spune ca este un Dumnezeu gelos? De ce a spus asta?