Sireata de Elena Farago
Viorica, fata mamei
Cea cuminte și curată,
Și-a făcut, mâncând cireșe,
Pe furiș, pe șorț, o pată…
Și-acum stă-ntr-un colț și plânge:
“Doctorul e vinovat
Și c-o să mă certe mama,
Și că șorțul l-am pătat!”
Mama intră-ncet pe ușă;
Ea tresare și-ntinzând
Mâinile deasupra petei,
Plânge întruna suspinând.
- De ce plângi, fetița mamei?
- Plâng că doctorul ți-a spus
Să nu-mi dai de loc cireșe,
Și tu în dulap le-ai pus…
- Și tu plângi din lăcomie?
Ce rușine!…
- Să mă ierți!…
- Bine, dar să fii cuminte…
- Nici de șorț nu mă mai cerți?
- Care șorț? întreabă mama…
- Uite, ăsta: l-a pătat
Lăcomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.
__________________
Mulțumesc puterilor cerești că m-am învrednicit a crede, că mi s-a facut această neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi ca la Marcu 9, 24: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”. (Părintele Nicolae Steinhardt)
|