Citat:
În prealabil postat de VHAlexandru
Cum ar trebui sa vorbeasca crestinul ca nici sa nu fie izolat de lume , timid , nici vorbitor in plus ?
|
Aici avem, dupa parerea mea, in mare masura o falsa problema. Si anume, in masura in care acestea sunt trasaturi temperamentale.
E interesant de cercetat cum i-a ales Domnul pe Apostoli. Pe toti ii unea credinta si iubirea fata de Domnul (cu o exceptie, care e instructiva la randul ei). Dar cat de diferiti erau! Nu se putea alcatui un grup de oameni cu temperamente mai diferite. Avem colerici (Iacob), sangvini (Toma), limfatici (Ioan), melancolici (Matei). Convertirea nu inseamna schimbare de temperament, ci schimbarea directiei catre care temperamentul slujeste. E suficient sa privim cuplurile de frati (impulsivul Petru este frate cu cerebralul Andrei, asa cum Iacob, "fiul tunetului", e frate cu contemplativul Ioan) ca sa ne dam seama cat de diferiti au fost primii episcopi ai Bisericii.
In "Fapte" vedem, prezentata mai in detaliu, convertirea lui Saul, care devine Paul (Pavel). Omul era un inflacarat si neobosit terminator de crestini. E in stare sa strabata un desert pentru asta. Dupa convertire, va ramanea inflacarat si neobosit, dar va avea o cu totul alta orientare. Ai observat ca, dintre toate Evangheliile, cea a lui Matei e, de departe, cea mai atenta la detalii ? Ei bine, Matei avea aceasta trasatura dinainte de convertire si de chemarea apostolica: inca de pe vremea cand era agent al ANAF-ului epocii.
In via Domnului e loc pentru toti lucratorii. Si pentru cei mai expansivi si mai vorbareti, ca Petru. Si pentru cei mai tacuti, mai rezervati, ca Ioan. Golindu-te de adstratul adaugat de omul vechi, lasa-te modelat de Dumnezeu. El nu distruge burdufurile vechi ci le umple cu vinul cel bun. Iti va pastra insusirile cu care te-a zidit, dand sens nou vietii tale.
Asa sa te ajute Dumnezeu!