[Krautrock]

În prealabil postat de cristiboss56

In lavra lui avva Petru trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mânăstire şi rămânea pe ţărmurile râului Iordan. Acolo dormea unde găsea un culcuş de leu. Intr o zi a găsit intr-o peşteră doi pui de lei şi i-a adus in biserică, inveliţi in haina cu care se imbrăca. Şi le-a spus :
-Dacă vom păzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos , leii se vor teme de noi. Insâ, din pricina păcatelor noastre am ajuns robi si de asta ne temem mai mult de ei. Fraţii au rămas adânc mişcaţi de cuvintele bătrânului şi au plecat la chiliile lor.

Eu ma intreb daca puii aceia de leu, dupa ce au crescut, si-au dat seama daca oamenii din manastirea aceea mai erau robi sau nu si in functie de situatie i-au mancat sau i-au lasat in pace. Ca daca si-au dat seama si ar fi devenit inteligenti, nu s-ar mai fi temut de oameni si i-ar fi mancat, iar daca nu si-au dat seama probabil i-ar fi mancat in virtutea instinctului.

Oricum povestea e frumoasa, poate mai putin realista, avand in vedere ca oamenii se tem in general de lei nu pentru ca se stiu necredinciosi, ci pentru ca stiu ca pot fi mancati de lei, iar leii acestia nu sunt deloc preocupati de faptul ca pranzul lor e credincios sau nu. Sa n-avem pretentia ca animalele sa faca teologie. Asta nu inseamna insa ca nu putem extrage de aici o invatatura morala. Uneori suntem atat de ticalosi incat am merita sa ne manance animalele salbatice. In aceasta sta adevarul povestii. Daca lucrurile s-au intamplat in realitate e mai putin important. Ba mai bine, in acest caz sa nu se fi intamplat in realitate. Cu asemenea fiare periculoase nu e de trait, mai ales intr-o manastire unde stim cate se intampla de nu le stie nimeni.