Cred ca un raspuns ar fi: din postarea d-lui Calator-prin-ploaie, se remarca faptul ca in textul biblic aceste cuvinte apar atat singure, cat si in asociere unele cu altele atunci cand se refera la Cineva transcendent. Simpla asociere a lor arata ca e vorba de una si aceeasi fiinta: Dumnezeu.
Daca vreti si altfel de raspuns, aveti rabdare si cititi mai jos.
Vechiul Testament incepe cu cuvintele:
Bereshit bara Elohim et-hashamaim ve-et-haaretz. (Geneza = Facerea 1, 1 )
Tradus: Intru inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.
Daca cerul si pamantul le-a facut cineva, atunci ori e Dumnezeu , si el este denumit prima data in ebraica Elohim, ori nu e Dumnezeu, ci altcineva pe care il cheama Elohim.
Daca nu le-a facut nimeni, atunci nu mai are rost sa vorbim despre Dumnezeu si sintagmele prin care este EL prezentat in Biblie.
In cartea numita Exodul sau Iesirea, Dumnezeu ii vorbeste direct lui Moise si-l trimite sa aduca poporul evreu la ascultare de EL. Iar Moise il intreaba :
"Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?" (Exod 3, 13)
E greu de interpretat aceasta intrebare daca nu tinem cont de contextul istoric religios in care se afla poporul evreu dupa 400 de ani de vietuire in Egipt.
Egiptenii erau politeisti, aveau un panteon numeros, foarte multe temple si manifestari dedicate acestor zeitati.
Evreii, pe de alta parte, nu-l mai cunoasteau sau nu-l mai recunosteau pe acel Dumnezeu pe care il cunoscusera Avraam, Isaac, Iacov si Iosif, in sensul ca nu mai aveau siguranta ca exista un singur Dumnezeu. Erau mai ancorati in zona politeista, idolatra, decat in realitatea adevaratului Dumnezeu.
Departajarea lui Dumnezeu fata de zeii egipteni (si de alte zeitati cunoscute in zona) trebuia facuta concret. Toti zeii paganilor aveau cate un nume distinct. De aceea Moise pune problema despre cine sa le vorbeasca si cum anume , in asa fel incat sa se vada clar diferenta dintre Dumnezeu care counica prin Moise si zeii de care se ciocneau zilnic.
Iar Dumnezeu raspunde:
"Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!". (Exod 3, 14).
Expresia "ehieh asher ehieh" inseamna literal "Eu sunt cel ce sunt", si este corect tradusa.
Mai departe:
Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: "Asa sa spui fiilor lui Israel: "Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!" (Exod 3, 15).
Cuvantul ebraic tradus prin "Domnul" este, in original, "Iehowa'h", unde W poate fi citit fie ca "w" din engleza, deci un diftong, fie ca "V" simplu romanesc.
Acest "iehowa'h" este de fapt tot o expresie verbala, care inseamna "cel care este".
Dupa cum se observa, expresia verbala "Cel care este / Cel ce sunt" s-a tradus in cele din urma prin Domnul.
Cuvintul tradus prin "Dumnezeu" este exprimat in textul ebraic tot prin forma substantivului propriu Elohim, iar cand spune "Dumnezeul lui Avraam" etc, deci se leaga de un substantiv in cazul genitiv, apare declinat ca Elohe'i.
Cuvantul "adon".
Ca substantiv comun, inseamna "domn" , ca mod de adresare catre un barbat, exact ca in limba romana contemporana.
Nu sunt lingvist ca sa pot defini concret fenomenul, dar studiind un curs de ebraica biblica am sesizat ca in aceasta limba se produce fenomenul combinarii a doua parti de vorbire intr-una singura. Dar acest cuvant unic rezultat se traduce in limbile moderne prin cele doua cuvinte constituente.
Asa se intampla cu "adon", care din substantiv comun devine substantiv propriu in forma "Adonai", rezultata prin unirea lui Adon cu un pronume personal posesiv.
Se poate traduce "Adonai" prin "Domnul nostru", sau numai "Domnul", cu referire strict la Dumnezeu.
In Vechiul Testament ebraic apar toate 3 cuvintele: Elohim, Ieho'w'a'h, Adonai, cu referire la unul si acelasi Dumnezeu.
In traducerea greaca Septuaginta (LXX), apar doar doua cuvinte prin care se traduc aceste trei sintagme ebraice: Kyrios si Theos.
Primul se traduce literal prin Domnul, dar in romaneste este echivalent cu Dumnezeu, iar al doilea inseamna Dumnezeu.
Oricum am analiza problema, este vorba de una si aceeasi fiinta, Dumnezeu, care apare denumit in mai multe feluri. Acum nu mai am timp sa caut, dar in Biblie este mentionat ca Dumnezeu este cel cu multe nume. Ceasta afirmatie intareste deja constatarea ca nu exista un singur cuvant care sa exprime numele lui Dumnezeu, ci sunt o multitudine.
|