Am respins Crestinismul
Buna ziua. Ma numesc Razvan si desi sunt crestin ortodox am avut si alte "religii" . Prima a fost una "diabolica" sa o numesc asa. Am fost o persoana negativa.Nu l-am negat niciodata pe Dumnezeu. Am crezut mereu intr-o "Fiinta Suprema" insa l-am respins pe Iisus ca divinitate si nu am trait dupa principiile crestine. Urmatoarea religie pe care am intentionat sa o imbratisez a fost Kabbalah. Am citit Kabbalah. Unele invataturi mi s-au parut foarte "rationale" , in raport cu unele ganduri si idei ale mele despre Dumnezeu, insa per total nu. Am contemplat si am ajuns la concluzia ca nu este pentru mine. Nu cred ca este f buna pentru umanitate in general. Nu am "simtit-o" si intr-un final am renuntat. Dupa o perioada de timp, interactionand cu oameni convertiti la Islam si interesandu-ma foarte mult despre aceasta religie am hotarat sa citesc Coranul. Am fost putin sceptic la inceput pentru ca inca aveam "esenta" de crestin in mine dar dupa un timp a inceput sa capete un sens. Am inceput sa il neg pe Iisus ca divinitate. Imi spuneam "a fost doar un om. un om bun care s-a sacrificat pentru ceea ce iubea" desi inca il iubeam pe acest "om" .Am si trait dupa anumite idei si principii musulmane. A venit o perioada in care am avut o inclinatie spre "stiinta" . Am inceput sa citesc multa filozofie. Egoismul meu luase proportii. Mi se parea prea "comuna" religia. Vroiam sa fiu "deosebit".Am fost atras de misticism. Nu dupa f mult timp, din diferite motive, am suferit o depresie. Nu sunt adeptul medicilor, anti-depresivelor etc. Am cautat alt "leac". Si am inceput sa citesc invataturile lui Buddha. Pot sa spun ca au avut sens pentru mine, insa nu mi s-au parut ceva "Divin" . Doar o chestie psihologica. Cred ca a fost mai mult ca o auto-sugestie. Dupa toate aceste "aventuri" am revenit la prima "religie". Negativismul. Acum am un sentiment de vinovatie. Nu sunt in pace cu mine insumi. M-am gandit f mult la asta si am constientizat ca am gresit f mult. In acelasi timp ma gandesc ca a fost ca un "test" si ma simt bine pentru ca in sinea mea stiu ca pana la urma nu am fost niciodata o "persoana rea", nu am avut intentii rele, si poate toate acestea s-au intamplat cu un motiv. Si asta mi se intampla in fiecare zi. Lupta asta permanenta. Cateodata simt ca innebunesc. E mai mult decat "un sentiment de vina". S-a tranformat in ceva f urat. Ganduri negative, diabolice, neliniste, stare de nervozitate, insomnie, ganduri de suicid... Probabil nu acesta e singurul motiv. E si stilul meu de viata, mediul in care traiesc. Dar joaca un rol f important.
A mai trecut cineva prin asa ceva? Daca imi poate explica cineva....
Si in primul rand... ce spune Iisus si Biblia... dspre aceste lucruri...
Multumesc.
|