Oamenii sunt singuri pentru ca nu mai au ochi sa-i vada pe cei de langa ei. Sunt atat de preocupati de propria persoana incat nu vad lacrimile de pe obrajii celor saraci sau bolnavi. Numai cine ajuta se simte implinit. Nu trebuie sa asteptam sa fim iubiti. Porunca lui Dumnezeu a fost sa iubim, nu sa fim iubiti. Daca noi iubim, putem schimba ceva. In primul rand pe noi, apoi pe altii. Doar iubirea vindeca rani si inalta sufletele. Eu stiu si simt ca fiecare om are si parti bune. Tine de noi ca, prin iubire crestineasca, sa dezvoltam acel bine incipient din sufletele celorlalti.
Abia cand iesim din noi insine pentru a-i iubi si ajuta pe ceilalti ajungem la odihna sufleteasca. Altfel, suntem niste copii de 30, 40, 50... 90 de ani. Pentru ca nu trecerea anilor ne maturizeaza, ci iubirea. Iubirea in Hristos.
Sursa:
http://florina.megablog.ro/2010/03/0...t-mai-singuri/