Citat:
În prealabil postat de AGabriela
Greu de raspuns, stiu! Este doar o intrebare retorica....
|
Si acest mesaj, si altele de mai demult, te descriu pe tine ca o vrednica credincioasa practicanta, nu ca una care doar la recensamant se declara ortodoxa.
Nu, nu e retorica si nici greu de raspuns, cu conditia sa fii cinstita cu tine insuti si sa spui lucrurilor pe nume, asa cum ai spus si aici si cum ai spus in multe din posturile tale de pana acum, din care razbat framantarile tale chiar de la inceput.
Din egoism arati spre el ca
"Am vazut cateva lucruri in comportamentul sau" ca sa-ti ascunzi tie ca, de fapt, nu l-ai iubit niciodata (
"de dragoste ce sa mai spunem, parca nu am avut-o niciodata...").
Framantarile tale pe care vrei sa ni le impartasesti le vad alimentate de lipsa ta de sinceritate(fata de voi) si de alte lucruri de care pomenesti foarte generalizat...
Pacatele tineretilor tale sunt dovada nehotararilor tale si a egoismului care te duc la concluzia ca lucrurile "
din punctul meu de vedere nu mai merg." fara sa admiti ca tu ai contribuit in cea mai mare masura sa se ajunga aici.
De ce cauti sa stabilesti o vina? Pentru ca "
Ma aflu intr-o stare de neputinta si razvratire si fizica si psihica si duhovniceasca si nu stiu incotro sa o apuc, macar sa ma linistesc. Nici rugaciunea, nici spovedania nici nimic nu mai merge."
Egoismul, absenta unui obiectiv de indeplinit si lipsa regretelor "te orbesc" ca sa nu te vezi pe tine.
Am redus mesajul tau si am citat doar secventa retorica si fara raspuns deoarece, desi nu-ti convine, in subconstient, te admiti pe tine ca vinovata; de aceea admiti ca e greu de raspuns corect fara sa te acuzi!