[Jane Says]

Rudele mele au avut doua tipuri de experiente.

In urma cu cativa ani, X s-a dus la un bioterapeut Reiki, cu scoala si cu gradele facute. S-a dus la el pentru detensionare si relaxare. Simtea ca ii face bine. Dupa cateva sedinte, s-a intors acasa razand in hohote si nu s-a putut opri din ras cam o zi, cum vedea pe cineva, cum nu mai putea de ras. In primele ore ne-am distrat si noi, pe urma n-a mai fost atat de amuzant. In aceeasi perioada a inceput sa viseze tot felul de aiureli si i-a intrat in cap ideea ca intr-o viata anterioara a fost printesa egipteana, nu stiu ce. La un moment dat a facut legatura intre starile acestea si reiki si atunci a rupt-o abrupt si definitiv cu terapeutul respectiv.

Acum, Y. Y este o persoana foarte finuta si sensibila, ar zice unii, foarte imatura as zice eu. Are 50 si ceva de ani, crede inca in zane si spiridusi si chiar sustine ca in copilarie i-a vazut. E extrem de sensibila, repet, "simte" cand ceva nu e in ordine, isi aseaza palmele pe omul sau pe obiectul respectiv si alina durerea, repara obiectul. Nu-ti vine s-o atingi nici cu o floare, ar fi suferit teribil sa citeasca ce am scris mai sus. Nu a facut scoli, nu a fost initiata. E vegetariana de peste 10 ani. Se roaga inainte de fiecare masa si se roaga si cand isi pune mainile, fiind foarte concentrata, face exercitii de respiratie, toata fiinta ei e focusata pe actul respectiv, intr-un mod cam teatral as zice eu, dar la mine e si deformatie profesionala, nu ma pot abtine sa nu observ lucrurile astea. Asculta acatiste si pricesne, se roaga, repet.

Dar nu stiu cum se intampla ca nu mai merge la Liturghie de foarte mult timp, nu are duhovnic, nu se impartaseste. Isi exprima regretul ca nu se poate trezi dimineata, si spune ce frumos era pe vremea cand mergea totusi la biserica si medita in timpul slujbei. Deci ea nu participa cu sufletul la ce se intampla acolo, ci medita cu ochii inchisi, imaginandu-si ca e singura in biserica. Mai viziteaza din cand in cand cate o biserica, in mod fugitiv si imi spune pe urma ce bine s-a simtit, era goala biserica.

Nu pot avea cu ea conversatia asta pentru ca inevitabil eu pic de habotnica si incuiata la minte, si distinsul ei sot ii ia apararea spunandu-mi ca vai, dar daca ma dau asa crestina, ar trebui sa fiu mult mai deschisa si toleranta, ca doar e religia iubirii. Iar ea lasa capul in jos, ca o caprioara ranita, nu e deloc combativa, ci doar profund ranita, caprioara, si in sinea ei probabil se gandeste ca da, poate sunt eu (Jane) om bun, dar nu atat de subtire dpdv duhovnicesc, poate chiar se gandeste ca o prigonesc asa cum L-au prigonit si pe Iisus Hristos, poate chiar ii este de mila ca nu pot intelege mai mult.

Mentionez ca in casa se gasesc o gramada de carti cu healing hands si altele de inspiratie orientala, scrise de autori indieni, si inca nu oriunde, ci in bucatarie, unde e traficul cel mai mare si unde sunt puse toate obiectele cu care are contact in mod frecvent si prelungit. Iar cartile lui Arsenie Boca stau la loc de cinste in biblioteca, adunand praf. Le-am dat Ortodoxia si Religia Viitorului by Seraphim Rose, am intrebat pe urma, ati citit-o? Raspunsul a fost: m-am uitat un pic prin ea dar nu m-a prins.

Si din afara, repet, ea ar avea intotdeauna castig de cauza pentru ca e mult mai blanda si iubitoare decat sunt eu, oricine ar fi de parere ca eu sunt mult mai abrupta, ca nu mi-am gasit linistea (ce liniste sa imi gasesc la 27 de ani? Parca linistea e ceva ce totusi ti se da dupa zeci de ani de lupte duhovnicesti) si ca nu sunt toleranta si dragastoasa.