[cristiboss56]

< < Navaleste asupra mea cate o nesimtire tampa ; ajung ca un automat , nu mai gandesc, nici nu mai simt nimic. > > - "Asemenea stari vin, uneori, ca "pedeapsa" pentru aplecarea cu gandul si consimtamantul spre oarecare gand rau, iar alteori ca "invatatura", ca omul sa se deprinda a nu astepta nimic de la proprile puteri, ci sa astepte totul de la Dumnezeu. Cateva asemenea experiente taie increderea in sine, iar izbavirea de apasare arata de unde vine ajutorul si pe Cine trebuie sa ne bizuim intru totul. Starea aceasta este grea , dar trebuie rabdata cu gandul ca altceva nici nu meritam. Mijloace impotriva ei nu sunt ; trecerea ei sta in voia lui Dumnezeu. Totusi , trebuie sa va tineti si sa strigati catre Domnul : " Fie voia Ta ! Usureaza ! " , fara sa va ingaduiti nicidecum vreo slabiciune, fiindca acest lucru este pustiitor si pierzator. Bine faceti ca va intristati pentru starea asta si va incordati in tot chipul ca sa va izbaviti de ea, insa presupunerea voastra ca asa vor fi chinurile vesnice nu e corecta. Fericirea vesnica si chinurile vesnice sunt cu neputinta de inchipuit si nu pot fi asemuite cu nimic din cele ce se intampla in aceasta viata. Toate sunt, dincolo, nemasurat mai presus decat cele de aici. La Sfintii Parinti, starea dumneavoastra se cheama racire, uscaciune , si toti o socot lucru cu neputinta de ocolit in viata dupa Dumnezeu, caci fara ele ni se urca repede <Duhovnicia> la cap. ( Sf. Teofan Zavoratul - Mantuirea in viata de familie )