Imoralitatea Poruncilor lui Dumnezeu
Nu pot sa reconciliez credinta in Dumnezeu cu faptul ca unele din poruncile Lui mi se par sub standardul de moralitate pe care il impune iubirea Lui infinita.
(2) "Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc neleguirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele."
Oare gelozia e un sentiment crestinesc, oare pedepsirea generatiilor viitoare pentru pacatele strabunilor e o actiune morala?
(4) Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.
(10) Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
In aceste doua porunci Dumnezeu accepta robia. Vrednic de intelepciunea Lui perfecta mi s-ar fi parut: Sa nu ai robi, este inuman!
Poruncile in ansamblul lor sunt calauzitoare spre mantuire...dar gelozia, dar pedepsirea copiilor, dar robia?
|