Prohodire
Va-ntreb pe cine plangeti,
copile din Sion,
Si pentru cine-aduceti in
vasul vechi arome,
De jalea cui vesmantul si l-a
cernit Salome
Si plansul pentru cine
rasuna in Chedron?
Cand miezul alb al zilei in
umbre s-a-nvelit
Si-n templul sfant cu zgomot
s-a rupt catapeteasma
Sub Cruce, prohodirea de
ce-si varsa mireasma
Din ochii arsi de lacrimi,
din trupul istovit?
De ce sa-i strangeti bratul
cu patima la san?
Si giulgiul nou, copile, de
ce-l rositi in jale?
Si va raniti genunchii in
pietrele din cale
Si pentru cine-aprindeti
faclii de dor pagan?
Priviti spre cer, surioare.
Cu trupul preacurat.
Mai alb ca painea jertfei
din sfintele altare,
Mai alb decat potirul cu
binecuvantare,
El sta in tronul slavei, de
slava-nconjurat.
Din palma Lui nu curge
siroi de sange greu,
Ci vinul bucuriei din vesnic
sfanta cina.
Din coasta Lui tasneste
izvorul de lumina,
Menit pe veci sa faca din
om un Dumnezeu.
Nu-L ungeti cu miresme pe
Cel de-a pururi viu
Si nu-L culcati, fecioare, in
giulgiu, sub piatra rece,
Caci iadul plin de flacari
nu va putea sa sece
Izvorul de viata ce curge
prin pustiu.
Va-ntreb pe cine plangeti,
copile din Sion,
Si pentru cine-aduceti in
vasul vechi arome,
De jalea cui vesmantul si l-a
cernit Salome,
Si plansul pentru cine
rasuna in Chedron?
Gatiti-va mai bine cu sfinte
bucurii
In alb vesmant de raze si-n
flori de fericire,
Gatiti-va cu crinii ce-au
dat Buna-Vestire
Si-n aur de iubire topiti
podoabe vii.
Pe harfe de lumina cantati
cu vers de foc,
In glas de alaute si-n sunet
de chimvale.
Din suflete, faclie
aprindeti-i in cale,
Ca-n veci lumina lumii
scapa de sub obroc.
In imn de biruinta, copile
din Sion,
Gatiti pentru-nviere in
vasul vechi arome,
Vesmant de sarbatoare
sa-mbrace azi Salome
Si stih de bucurie rasune
in Chedron.
Zorica Latcu
|