[cristiboss56]

Sfântul Pavel expune una dintre cele mai tulburătoare experienţe ce le poate trăi omul : nu fac binele pe care il doresc, ci răul pe care nu-l voiesc , il savârsesc. Prin acest cuvânt , apostolul dovedeşte realism si discernământ, este războiul duhovnicesc pe care nu l-a abandonat niciodată. Ideal ar fi să nu păcătuim . De putut numai Dumnezeu ştie ce poate fiecare. Dacă păcatul este atât de perfid, hai sa-i spun mai elegant , subtil, incât se furiseaza si in faptele noastre bune, aceasta poate fi spre invaţare , că nimic bun din ce facem nu facem spre slava noastra, spre meritul nostru. Exista o aparenţa a binelui savârsit de noi si spun asta acum când mai avem atât de putin pâna la Postul Mare, pentru ca de multe ori, păcatul este infăşurat in haina dreptătii. Cea mai eficientă armă impotriva acestei aparente a binelui, impotriva păcatului infăsurat in haina dreptătii este smerenia de care tot vorbim mai pe toate topicele , cu precădere pe acesta. Avva Sisoie din "Pateric" , la moartea sa, văzând pe ingeri ca il luau in cer, incă se mai ruga de ei sa-l mai lase, că nici nu a apucat să se pocăiască. Mai bine sa uităm faptele noastre bune si sa-L lasăm pe Dumnezeu sa si le aminteasca la vremea cuvenită. Ce facem noi ? Apostolul ne indeamnă să fim atenti la fiecare gest, cuvânt si fapta, pentru ca in ele se poate ascunde pacatul, răul. Până la urmă păcatul nu este ceva izolat ci se amesteca in toate motivatiile si actiunile noastre. Sfântul Pavel ne spune că păcatul se află in noi. Nu poţi trage o linie si spune ca uite aici se termină dreptatea mea si de aici incepe păcatul, păcătosenia mea. Păcatul incolteste chiar si in cele mai bune intentii sau fapte considerate de noi vrednice. "Căci ştim că Legea e duhovniceasca ; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este buna. " ( Romani 7, 14-25 )