Buna Andreea. Vreau sa-ti spun ceva: nu te mai critica pe tine insuti precum ca scrii stupiditati si ca vorbesti mult si prost, pentru ca nu vei atrage pe nimeni in discutia ta cu referire la primirea unui sfat bun. Incearca sa-ti asterni cursiv si decent punctul tau de vedere, astfel incat sa lasi deschisa poarta unor eventuale replici. Nu sunt bune criticile facute de tine tot in potriva ta asa cum nu sunt bune nici cele facute impotriva altora, doar spune-ti "necazul" si asteapta.
Referitor la dilema in care te afli, nu cred ca cineva iti va putea raspunde pe asteptarile tale, asa ca e mai bine sa cauti in interiorul tau rapsunsul, in constiinta > sufletul. Conform credintei ar trebui sa te rogi la Dumnezeu ca sa primesti raspunsul, dar poate tu nu esti obisnuita sa te rogi. Incepe sa lasi aceste ganduri care se invart in cerc pentru ca nu ajungi nicaieri, traieste decent si cum crezi tu ca este mai moral. Esti libera, alege :).
Eu numai cand ma uit la Pamantul asta cat este de mare imi este foarte usor sa-mi dau seama ca nimic nu a fost la voia intimplarii, fiecare avem rost in viata, nimic nu vine asa aleatoriu si din neant, chiar si gandurile tale despre rolul tau pe acest Pamant si in aceasta viata iti vin pentru ca asa am fost facuti sa ne gandim: De ce existam si ce trebuie sa facem? Iar eu iti raspund asa: exist pentru ca astfel eu nu as vedea sa existe lumea fara mine, si traiesc sa ma bucur de viata. Scopul vietii este pentru a demonstra ca putem fi "oameni", nu animale, iar moartea este decat o poarta de trecere spre vesnicie si ne va fi usoara sau grea in functie de cum am trait aici. Eu vad viata ca pe o zi pe pamant: Rasari, traversezi viata (luminand sau umbrind), iar la final apui.
Sa auzim numai de bine si sa speram ca iti vei afla rostul in viata si raspunsul la intrebarile tale, eu am incercat sa-ti dau o parere subiectiva. :)
|