Consider ca sensul vietii este dragostea, fara de care nu-ti poti lua biletul de intrare....nu poti ajunge langa Domnul. Multi participa, dar Calea e stramta tocmai fiindca toate le poti avea, dar daca nu ai dragoste, nu ai nimic. Daca noi facem fiindca stim ca trebuie sa facem si doar atat, adica nu traim din inima ceea ce facem...nu prea facem. Adica ? Adica daca dam la cineva fiindca stim ca trebuie sa dam sa facem milostenie, atunci nu e decat O DARE, nu e milostenie. De ce ? Fiindca milostenia este o stare, milostenia este in inima, in tine, te infioara, te doare pt celalalt. Dragostea, daca este, atunci ea este asa la nivelul fiecaruia. Prin dragoste, iubind, Domnul iti da Duhul Sfant si acesta este scopul crestinului, sa dobandeasca Duhul Sfant.
Proorocul David spunea - Nu lua Doamne Duhul Tau cel Sfant de la mine...(aprox) El si-a dat seama ca a deschis o usa a raului si nu mai dorea sa mareasca pericolul, sa cada din rau in mai rau. Iata...dorinta Prorocului de asemenea, de a ramane Duhul Sfant in inima lui. Cat timp omul este lumesc, nu stie ce cauta, cum sa caute...dar afland, auzind, vazand, folosindu-si propriile simturi spre ceea ce trebuie, nu spre ceea ce nu trebuie....afla. Afland, nu mai doreste sa se desparta de Domnul, caci Domnul este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Domnul. Nu poti sa iti dezvolti simturile duhovnicesti, decat numai daca vrei sa mergi pe Cale. Avem invatatura Sfintilor Parinti si ca model pe Domnul Nostru Iisus Hristos, numai sa vrem sa miscam, sa nu ramanem in starea de lumesc, de impietrire a inimii.
Doamne ajuta !
|