Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii, iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
|
La asta se reduce aproape totul.
De fapt, cu adevarat, totul. Tot gunoiul omenescului.
E unul din putinele lucruri de care pot afirma cu mana pe inima ca sunt sigur.
P.S. De multe ori, dupa o sedinta de consiliere, dupa tot continutul developat intre mine si client, dupa toate ... Aveam un gand ciudat, aproape o dorinta... Visam cu mare intensitate un tribunal necrutator unde sa fie judecati, definitiv, parintii acelor (fosti) copii.
Apoi ma linisteam, cumva, mai usor sau mai greu... nadajduiam, totusi, in ultima instanta... Si urmau, mereu, valuri-valuri povestile acelorasi masacre neomenesti... Astazi, fiind eu insumi parinte, ma surprind cautindu-mi locul in acelasi tribunal...
Dumnezeu sa ierte si sa lumineze pe toti parintii lumii acesteia bolnave!