[George.m]

De Rusalii, Duhul Sfant, Duhul lui Hristos, i-a mangaiat pe Sfintii Apostoli prin salasluirea Sa intru ei. I-a facut partasi vietii dumnezeiesti, i-a facut frati ai Fiului si fii ai Tatalui.
Prin lucrarea Mangaietorului in inimile lor, Sfintii Apostoli au inteles, au facut experienta faptului ca Inaltarea Fiului la ceruri nu reprezinta o indepartare, ci o apropiere a Acestuia de ei.

Dupa cum bine remarca Parintele Constantin Coman, "sensul mangaierii nu poate fi echivalat unei simple consolari. Cel mai important aspect al mangaierii venite din partea Duhului va fi deplina cunostinta realizata de Duhul in sufletul ucenicilor a faptului ca plecarea Fiului nu echivaleaza numai cu o schimbare a modului de prezenta si, departe de a insemna o absenta, va fi chiar o prezenta intr-o masura mai mare.

Prin Duhul care Se va pogora peste Apostoli, Fiul Insusi va fi prezent la modul concret si mult mai apropiat de Apostoli, din moment ce aceasta prezenta va fi una launtrica [...] .

Mangaierea adusa de Duhul Sfant decurge din faptul ca Acesta ii face pe Apostoli partasi realitatilor dumnezeiesti. Impartasindu-li-se Duhul, prin Acesta li se impartaseste si Fiul, iar prin cei doi, viata Sfintei Treimi, intrucat Acestia sunt de la Tatal".