[Ana-Maria N]

În prealabil postat de N.Priceputu

Adevărat, lupta e cu noi înşine. Dar în căsnicie întrepătrunderea cu celălalt poate fi atât de strânsă (şi trebuie să fie aşa), încât n-ai cum să nu-l afectezi şi pe el; sau el pe tine. De câte ori nu auzim, mai ales în cazul soţiilor, că vor ca soţul să se schimbe? (în timp ce ei, din contră, doresc ca ele să nu se schimbe).
Deci nimic nu mai este individual după ce te-ai căsătorit: nici lupta cu sine, nici rugăciunea, nici mântuirea. Totul e împreună; şi e minunat acest împreună, e cu adevărat taină dumnezeiască, dar e şi luptă grea uneori. Poate fi ca un foc - spre mântuire sau spre pierzanie.

Aici eu sunt dusa cu gandul la vorbele Sf Serafim de Sarov: 'Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui.'