Jean Claude Larchet in lucrarea „Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte” trateaza si aspectul acesta dand referinte din sfintii parinti care au au scris despre asa ceva.
Am gasit un articol chiar pe site, preluat din lucrarea acestui psihoterapeut francez contemporan, din care spicuiesc cate ceva:
„Trupul inviat va avea aceeasi natura ori esenta - va fi, adica, trup omenesc; pe langa aceasta, isi va pastra identitatea personala, va fi cu adevarat trupul unei anumite persoane, care poate fi astfel recunoscuta, iar nu al alteia.
Trupul inviat va fi cel care a fost si totusi altul. Sau, altfel spus, isi va pastra esenta, substanta, natura, dar fiintarea lui va fi cu totul alta. Folosind vocabularul Sfantului Maxim Marturisitorul, vom spune ca-si va pastra logosul naturii sale, dar un alt mod de a fi.
Felul in care va fiinta trupul inviat ramane o taina, abia luminata de cuvantul Scripturii atunci cand ni-l infatiseaza pe Hristos dupa invierea Sa, caci El inviind cu trupul nostru omenesc, inseamna ca trupul nostru inviat va fi asemenea cu trupul Lui. Vedem astfel ca trupul lui Hristos dupa inviere transcende legile materiei.
Trupul inviat este trup duhovnicesc, nesupus legilor care guverneaza acum materia, spatiul si timpul, plin de putere, nestricacios, nemuritor.
Sfintii Parinti, intemeindu-se pe aceste cuvinte ale Scripturii, infatiseaza invierea drept "restaurare a omului intreg" , cand sufletul se va insoti din nou cu trupul, de asta data trup innoit.
Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca restaurarea aceasta inseamna reasezarea omului in starea lui din vremea cand petrecea in Rai. "invierea nu este nimic altceva decat restaurarea firii noastre in starea ei de la inceput"; "
Dumnezeu, prin inviere, va readuce firea omeneasca la starea ei dintai".
Nu va duce lipsa de hrana ori de somn, nu va sti de boala, de durere ori de neputinta. I
Invierea nu inseamna doar innoirea si preschimbarea trupului; ea il muta pe om in viata cea noua si neasemanata, in care, eliberat din stransoarea materiei,
nu mai are nevoie de aer, de hrana, sau de impreunare trupeasca.
De aceea, pe drept cuvant Sfintii Parinti s-au intrebat daca trupul va invia cu toate ale sale - din care multe nu-i vor mai fi de nici un folos -, daca asadar va fi cu adevarat restaurat in intregimea sa, in deplinatatea firii sale.
Parintii spun ca trupul isi va pastra toate organele sale. Insa, adauga Tertulian, lucrarea lor va inceta; de altfel, arata el, si in viata aceasta "e cu putinta sa nu te folosesti de stomac sau de partile trupului ce slujesc impreunarii dintre barbat si femeie" in vreme de post si infranare, fara ca deplinatatea omului sa fie in vreun fel vatamata.
Folosindu-se de un vocabular mai precis,
Parintii capadocieni, Sfintii Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin si cei care le-au urmat afirma ca trupul isi va pastra puterile (sau facultatile), dar ca ele nu vor fi active.
Cu judecata ar fi sa spunem ca organele trupului devenit duhovnicesc si ceresc sunt si ele transfigurate, si tot asa vor fi si lucrarile lor (cf. Filip. 3, 21), dupa cum ne lasa sa intrezarim Sfanta Scriptura si experienta mistica atunci cand vorbesc de simtiri duhovnicesti sau de folosirea in chip duhovnicesc a madularelor trupului.”
Jean Claude Larchet -
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ere-69176.html