[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aha ! Exact asta căutam, mulţumesc ! Ştiu un loc în Bucureşti unde există PG şi mai multe dintre acestea. Am să le cer, fraţilor bibliotecari, volumele "la fix".

Cu placere. Succes va doresc!

In acest gen de cercetare, personal, as porni de la ideea ca invierea trupului la parusie si unirea lui cu sufletul nu e altceva decat revenirea fiintei umane in starea de dinainte de pacat, de fapt starea si constitutia mult imbunatatite ale lui Adam in Rai, stare pe care ar fi dobandit-o si el si urmasii lui, treptat, daca n-ar fi incalcat regula initiala.

Adam, oricum fusese creat dupa chipul lui Dumnezeu, in scopul ajungerii treptate la asemanarea cu El, insa ascultand de diavol, a crezut ca se poate si pe scurtatura, fara ascultare.

De aici incolo, as merge pe un paralelism intre viata harica edenica si viata in afara harului, post-edenica. Cu nuantele si distinctiile de rigoare. Cele doua tipuri de vieti (zoe si bios) sunt total distincte.

Intre distinctii, neaparat trebuie subliniat ce inseamna ansamblul psiho-somatic al omului inainte de cadere si ce constitutie a capatat omul dupa cadere, mai exact distinctia dintre trupul omului edenic si trupul omului post-edenic.

Inainte de cadere, trupul omului, fiind creat dintr-o materie impregnata si ea de har, avea o transparenta si imponderabilitate asemanatoare trupului lui Hristos dupa Inviere.

Odata pierduta acea transparenta, partea materiala a omului a devenit opaca, si-a schimbat delicatetea, transparenta si s-a invartosat.

Pentru a putea supravietui in aceasta noua stare nefireasca de a fi
in afara harului, (practic, Adam murise spiritual, pt.ca asta inseamna despartirea de Cel ce este Viata), si pentru a nu se invesnici in rau pana la demonizare, asa cum facusera ingerii rai, Dumnezeu a adaugat omului ceva ce nu era initial in alcatuirea lui: ”vesmintele de piele” (sub nici o forma nu trebuie interpretate literal), adica o a doua cvasi-natura.

Primirea „vesmintelor de piele” a venit in urma dezbracarii lui de vesmantul deiform tesut din har si inseamna imbracarea cu animalitatea instinctuala.

Adaugarea vesmintelor de piele inseamna o mutatie, o schimbare ontologica, un transfer intr-o lume net inferioara starii edenice, o lume a degradarii si a materialismului, o lume a stricaciunii si a pieririi.

E vorba de o transmutare post-edenica a omului intr-o realitate exteriora harului, har care initial, ii fusese menit omului pt. a-l avea dinlautrul fiintei lui.

Odata cu vesmintele de piele, omul a primit si moartea trupului (nekrotes), diferita de moartea sufletului (thanatos), care nu e altceva decat un fel de termen de expirare a trupului material opacizat.

O alta trasatura pe care a dobandit-o omul, odata cu „vesmintele de piele” e si irationalitatea instinctuala, adica tot ce tine de latura animalica: impreunarea sexuala, conceptia [zamislirea], nasterea, intinaciunea, alaptarea la san, hrana, curgerea semintei, creşterea de la mic la desavarsit [matur, implinit], batranetea, boala si evident degradare si atomizarea in elementele initiale.

Daca n-ar fi existat sincopa creata de pacat, duhul omului ar fi urmat sa fie tot mai strans unit cu Duhul lui Dumnezeu, prin har, asa incat si trupul lui creat din acea materie initiala, neopacizata, s-ar fi impregnat de transparenta si imponderabilitatea harului.

Omul, desi alcatuit din materie si nematerie, fusese initial menit sa fie o fiinta pnevmatofora, adica purtatoare de Duh Sfant prin har si astfel si partea lui materiala sa se spiritualizeze.

Insa cum Adam a ratat proiectul initial, acest lucru l-a realizat Hristos, cand, dupa Inviere, trupul Lui s-a pnevmatizat, adica si materia a dobandit trasaturi specifice doar naturii transcendente, metafizice, fiind capabil sa treaca prin materie, sa transceanda atat timpul, cat si spatiul, sa nu fie supusa durerii, degradarii si nici unei legi a materiei.

Din unirea deplina a celor pamantesti cu cele ceresti, ceea ce era pamantesc, material, supus stricaciunii, degradarii si atomizarii finale, s-a convertit definitiv in ceea ce fusese proiectul initial al lui Dumnezeu, pe care l-a ratat Adam.


Odata ajunsa in acest punct al cercetarii, as trece la un nou capitol despre modul in care se hranea Adam inainte de cadere si cum functiona metabolismul lui.

In functie de raspunsul la aceasta chestiune, se poate intui despre ce fel de hrana va fi vorba dupa Inviere.

Prea multe despre metabolismul lui Adam, nu putem afla, decat intrand in zona speculatiilor. Chiar si asa, prin contrast cu metabolismul post-edenic, putem macar intui cum nu era.

Despre hranire, in schimb, avem ceva indicii, atat in Scriptura: „nu numai cu paine materiala va trai omul, ci si cu Cuvantul lui Dumnezeu” ( adica cu Hristos, cel prezent in Painea Sf. Liturghii) si mai avem indicii la traitorii de prin manastiri, care realmente nu se hranesc decat cu Trupul lui Hristos din Euharistie, rodul Pomului de pe Golgota.

E limpede ca inainte de pacat, neexsistand nici stricaciune si nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”.

Am amintit deja despre asta in topicul in care ziceati despre roadele pomului din rai ca ar fi putut foarte bine sa fie prune sau mere.

Nu zic ca n-ar fi putut fi orice fel de fructe, insa nici intr-un caz materia din care erau alcatuite nu e identica cu materia post-edenica.

Daca n-am vedea nici o diferenta intre un „mar edenic” si un ”mar post-edenic”, ar trebui sa raspundem la o intrebare de ordin practic: in ce fel digerau Adam si Eva acele fructe?
(Imi cer iertare pentru impietate dar nu-mi imaginez sa fi existat toalete in rai si nici nu vor exista, nici dupa Inviere. Doamne miluieste! )


Cu siguranta, metabolismul omului inainte de cadere era altfel decat metabolismul dupa cadere. Scriptura nu ne dezvaluie genul acesta de detalii, pt. ca n-au prea multe reverberatii pentru mantuire, insa raspunsul e legat de cum a fost metabolismul lui Hristos – noul Adam in starea restaurata – in intervalul de 40 de zile dintre Inviere si Inaltare, cand trupul Lui era pnevmatizat, transcendent, nesupus limitarilor spatio-temporare, sau necesitatilor materiale, fiziologice sau de alta natura.