Povestea ta imi aminteste de o intamplare de la mine din sat. Era o femeie vaduva care toata viata a pendulat intre a fi practicanta pe vechi si pe nou. Niciodata nu stiai ce-i in mintea ei si mereu era in contradictie cu ea insasi. Catre batranete a inceput sa aiba mari probleme si se auzea prin sat ca o muncesc demonii. Un vecin de-al ei (tatal unui fost coleg de clasa) nu se sfia sa o ia in ras cu orice ocazie (el oricum nu avea nimic comun cu biserica si a si murit intr-un final in padure, cand s-a rasturnat caruta cu lemne peste el)... Odata, pe cand o vorbea prin sat altor oameni, amuzandu-se grozav, cineva i-a propus sa mearga el insusi sa vada daca ceea ce spune femeia e adevarat sau nu. De voie de nevoie, a acceptat, mai mult ca sa nu creada altii ca ii este frica. Oricum, nimeni nu indraznea sa intre in casa acelei femei... Si fiindca promisese, au plecat cu totii catre casa cu pricina. Toti ceilalti au ramas afara in strada, iar el a traversat curtea cea mare si a intrat in camera batranei, lasand totusi usa deschisa. Ea l-a privit ingaduitoare, iar el, ca sa se imbarbateze, a inceput sa faca aluzii la "nebunia" ei. Intr-o clipa, usa s-a trantit, iar catre el au inceput sa zboare tot felul de lucruri de prin casa. A incercat sa fuga, dar usa parca era din metal, nu o usa firava de casa batraneasca. Cei din strada auzeau urlete inauntru, dar nimeni nu a indraznit sa intre dupa el. Cand a reusit sa se elibereze, a venit in goana catre cei care-l asteptau si era ingrozit. De-atunci nimeni nu mai indraznea sa rada de batrana, ci doar s-o compatimeasca sincer.
Parerea mea este ca nu exista magie neagra sau alba, ci exista biserica si vrajitori. Biserica are intotdeauna "leac", dar daca nu suntem puternici in credinta, nu reusim sa rupem legatura cu raul care ni s-a facut. Vrajitorii, aparent au putere mai mare, fiindca ne lasa impresia ca ne scapa de necaz in timp record, dar de fapt ne schimba o "datorie" minora, intr-un contract cu ipoteca pe sufletul nostru, si cand ni se pare ca am scapat, ajungem la judecata ce va sa vina sa avem o mare dezamagire, pentru ca deja nu ne mai apartinem noua, ci celui ce... "ne-a salvat".
Cred ca trebuie cautat un duhovnic foarte bun (daca se poate undeva la o manastire) unde sa mearga nu doar mama ta, ci si cei care au insotit-o acolo. Are nevoie de dezlegare, iar canonul care li se va da, trebuie sa-l pazeasca cu sfintenie.