intotdeauna am simtit ca familiile cu multi copii au ceva special.
cand eram mica aveam vecini o familie de penticostali cu 6 copii.tot satul ii cunostea,atrageau atentia oriunde se duceau.eu si sora mea ne jucam zilnic cu ei(erau vecinii nostri)si tin minte ca de fiecare data cand ma aflam in mijlocul lor ma simteam fascinata.imi placea sentimentul acela care ma cuprindea cand auzeam atata galagie,era mereu forfota in casa lor,dar cel mai mult ma fascina dragostea dintre ei,mai ales cand ii vedeam pe cei mai marisori ca au grija de cei mici(sincera sa fiu,uimirea mea venea si din faptul ca eu si sora mea ne certam mai tot timpul).au plecat in strainatate si s-au stabilit acolo,unde familia s-a marit cu inca un membru.

eu una am ajuns la concluzia ca principalul motiv pt. care familiile nu-si doresc mai mult de 1-2 copii este banul.se tem de faptul ca nu-i vor putea creste pe toti "avand ceea ce ei nu am avut".atunci cand aud de cazul vreunei familii numeroase si sarace unele persoane exclama ""na,de ce-or facut atatia?"