[ioana3]

Pentru ca nu am precizat niciunde: sunt ortodox, iar cele ce le-am adaugat sunt din mintea mea si deci pot avea greseli.

Am citit undeva, legat de tema discutiei, o parabola pe care o transcriu asa cum mi-o amintesc: Un om suferea vazand randunelele cat sunt de chinuite in timpul iernii si cate mor din cauza frigului si foamei. Ar fi vrut sa le ajute si s-a gandit cum sa le faca sa migreze in tarile calde. Si atunci, pentru ca avea aceasta putere, s-a facut si el randunica si le-a aratat drumul.
Asa am inteles, ca tot parcursul uman al Mantuitotului, are ca scop sa ne invete sa inviem intru imparatia sa, de unde am cazut; sa ne invete cum sa ne comportam in aceasta viata ca sa nu mai suferim si sa dobandim si viata vesnica.
Priviti in jurul dv. si vedeti cat sunt de speriati de moarte cei care nu au speranta invierii cu Iisus, cat sunt de tensionati in aceasta existenta de acum(ce iad este viata lor!) si vedeti si ce senini sunt cei care in speranta acestei invieri, si-au curatat pacatele. Asa inteleg "cu moartea(Sa), pre moarte calcand(teama noastra de moarte) si celor din mormanturi (celor care si-au lasat pacatele), viata daruindu-le(pe langa viata vesnica si viata de acum-cea interioara, calitativ superioara celei din necredinta)"
In existenta noastra terestra trebuie sa ne purtam ca si El(desi in situatii concrete de viata este mai greu, din cauza ca nu ne putem depasi egoismul sau nu intelegem ce avem de facut). Pentru aceasta ne-a lasat duhovnicii ca indrumatori pe calea mantuirii.