Citat:
În prealabil postat de Copacel
|
Sa speram ca, astazi, Ucraina si-a regasit definitiv drumul independentei si nu va redeveni niciodata gubernie a imperiului rus. Imnul national al ei are titlul: "Ucraina nu este inca moarta" si, in ciuda eforturilor conjugate ale mongolilor, rusilor, turcilor, cazacilor si tatarilor fibra nationala nu a putut fi niciodata rupta de radacina ei. Ucraina nu are a se teme de nimeni: o tara mare, a doua ca intindere din Europa dupa Franta (Imperiul euro-asiatic rus nu poate fi socotit o tara europeana). O populatie remarcabil de bine instruita. Leagan al crestinismului in acea parte a lumii, cnezatul de Kiev era crestin pe vremea in care nu se auzise de rusi. Are tot ce-i trebuie ca, respirand acum aerul libertatii, sa iasa din marasm. Asa sa ajute Dumnezeu aceasta mult incercata tara!
Mutatis mutandis, sa ne amintim si de suferintele pe care nenorocirile pe care vecinul de la Rasarit le-a adus poporului nostru. Si in tara noastra ultima invazie a rusilor a adus repede foametea. In timp ce foametea si genocidul din Ucraina sunt tot mai bine cunoscute in lumea intreaga, despre foametea din Romania (cu precadere din Moldova) din 1947 nu vorbesc nici macar romanii. Pe vremea cand ma intoxicau la liceu cu istoria fabricata de KGB, momentul rusinos si iresponsabil politic de la 23 August se numea "Eliberarea". Drept ca in romanul de anticipatie, scris in 1948 si numit "1984", Ocupatia se numea "Eliberare". Iar "Eliberarea" a insemnat pentru poporul meu: ucideri in masa si la nimereala, lagare de exterminare, foamete, algeri trucate. Ne-au luat nenorocitii nu numai aurul Tezaurului tarii, dar au pus ochii pe ultimul sac de grau al taranului roman.