[costel]

De-a lungul istoriei, icoana Bunei Vestiri a suferit mai multe schimbari. Daca la inceput s-a pus accent pe pururea-fecioria Maicii Domnului si calitatea pe care o are ea de a fi Nascatoare de Dumnezeu, incepand cu al doilea mileniu, accentul a cazut pe dialogul dintre Sfantul Arhanghel Gavriil si Maica Domnului, dupa cum ne-a spus doamna Mihaela Palade, conferentiar la catedra de Arta Sacra a Facultatii de Teologie din Bucuresti. Alaturi de Sfanta Evanghelie de la Luca (1, 26-38), mesterii iconari au folosit drept sursa si textul apocrif al Protoevangheliei lui Iacob.

Asezata in biserica chiar pe cele doua usi imparatesti ale sfantului altar, icoana Bunei Vestiri contine cateva elemente esentiale: cele trei personaje - Sfantul Arhanghel Gavriil, Sfanta Fecioara Maria si Duhul Sfant -, arhitectura din fundal, tronul, valul cu care este acoperit baldachinul tronului si firul rosu din mana Fecioarei, elemente cu o simbolistica aparte. "In general, suntem obisnuiti cu ultima etapa a acestei intalniri, dar, in principal, as dori sa mentionez ca, in iconografia Maicii Domnului prezenta in Imnul Acatist, sunt infatisate patru etape ale acestei intalniri dintre arhanghel si Fecioara Maria", spune doamna Mihaela Palade.

Sfantul Arhanghel Gavriil este reprezentat cu piciorul stang in miscare si cu aripile deschise pentru a arata ca exprimarea vestii incepe inainte de oprirea sa. Binecuvantarea pe care acesta o da Mariei este expusa in icoana prin semnul pe care il face cu mana dreapta. Si expresia fetei arhanghelului este exprimarea in pictura a puterii conferite pe care vine sa o vesteasca, iar puterea prezenta pe fata Maicii Domnului, dar si firul rosu tinut in maini sunt urmarea consimtamantului "Fie mie dupa cuvantul tau!".
Sfantul Arhanghel Gavriil este sol, el poarta in mana stanga un toiag, "nu un crin, cum gresit se interpreteaza, fiind o influenta catolica, ci un toiag, pentru ca arhanghelul este un vestitor, un sol", sustine doamna Palade, care continua: "Gestul de retragere al Maicii Domnului in fata vestii, prezent in icoana, arata atitudinea de aparent refuz, de teama ca sa nu fie amagita, asa cum a mai fost amagita odata de sarpe Eva; este si un act de smerenie, pentru ca, intr-adevar, din anumite istorioare ale vietii ei, aflam ca si-ar fi dorit acest lucru, dar, totusi, in smerenia ei, nu a indraznit. Si atunci gestul acesta de retragere are mai multe semnificatii".
Practic, icoana reprezinta intalnirea cerului cu pamantul - Maica Domnului este numita "scara", "pod". Acum se realizeaza aceasta intalnire, se releva Taina cea "din veci ascunsa", pe care nici ingerii n-au stiut-o, doar Arhanghelul Gavriil avand cinstea de a o afla si de a o aduce.
Este un dialog intre smerenia divina si ascultarea noii Eve. In icoana aceasta se arata o tema majora a omenirii, a maternitatii - femeia da nastere vietii -, insa Maica Domnului a dat nastere Izvorului Vietii, prin smerenie si curatie.

"Trebuie mentionat ca nu sunt numai doi participanti la scena, asa cum suntem noi obisnuiti sa vedem, ci de fapt trei, pentru ca acel dialog dintre Arhanghelul Gavriil si Maica Domnului nu poate avea loc decat prin intermediul Sfantului Duh. Deci Duhul Sfant este principalul actor, personaj - vulgar vorbind - al acestei scene, creandu-se astfel un triunghi. Duhul Sfant este prezent in icoana prin acel cearcan de lumina care pleaca de sus - noi suntem obisnuiti cu acea raza care se duce catre Maica Domnului, de obicei pe care se afla si un porumbel, simbol al Sfantului Duh (nu toti teologii iconari sunt de acord cu aceasta reprezentare). Mai des intalnite sunt cele trei raze care se indreapta catre Maica Domnului", ne lamureste doamna Mihaela Palade.

In icoana, raza dumnezeirii este filtrata printr-un val rosu atarnat peste baldachinul tronului din spatele Sfintei Fecioare. "Uneori, Maica Domnului este reprezentata fie pe tron, fie in picioare, dar tronul nu dispare niciodata. El o arata pe Maica Domnului ca fiind Imparateasa a cerului si a pamantului, dar si a ingerilor". Valul rosu mai este considerat acoperamantul Maicii Domnului oferit de ea Fiului, adica placenta in care acesta Si-a gasit primul adapost terestru, dupa cum spune Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanu. "In ultima scena din iconografia Imnului Acatist al Maicii Domnului, cand se pogoara Sfantul Duh asupra Fecioarei Maria si are loc Intruparea Mantuitorului, in marea majoritate a expunerilor, Sfantul Arhanghel Gavriil lipseste. Maica Domnului este reprezentata pe tron cu un val de purpura care o acopera, uneori este tinut de ingeri, simbolizand umbrirea Sfantului Duh", explica doamna conferentiar in Arta Sacra.

Principala arhitectura din icoana care apare in fundal semnifica ori casa in care a locuit si in care a avut loc aducerea vestii ori simbolul Templului sau al Cortului sfant, pentru ca Maica Domnului avea sa fie "templu al Dumnezeului cel viu", sau sa arate ca intalnirea nu a fost in desert, in pustie.

Imbracamintea Fecioarei Maria nu este lipsita de importanta. Culoarea rosie a hainelor este imparateasca, iar cea verde - simbol al pamantului. In iconografia ortodoxa incaltamintea Maicii Domnului are intotdeauna culoare rosie, in Bizant doar imparatii purtand incaltaminte purpurie. (George ANICULOAIE)