Zilele trecute m-am intors din vacanta, care s-a "nimerit" sa fie anul acesta la Techirghiol. Eu m-am dres de reumatism, fiul meu a participat la un concurs de sah pentru copii. Speram sa il vedem pe Parintele. Am intrebat, am rugat, desigur nu se putea... ln manastire toate mergeau dupa rostul lor, era bine...
Apoi am intrebat pe localnici despre Parintele. Unanim acelasi raspuns: noi il consideram pe Parinte un sfant. Si lacrimi de duiosie in ochii lor... O intimitate care se ghicea ca era numai a lor...
Acum aflu ca s-a stins. Plang si eu. Si inima imi sopteste ca Parintele vegheaza pentru noi. Avem un mare prieten in lmparatie, Domnul sa il pomeneasca in veci. Parinte Arsenie, cu rugaciunile tale curate mijloceste pentru noi, pacatosii! Amin.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!