Citat:
În prealabil postat de forever...
Crinrin, mulțumesc pentru mesaj! Ai dreptate, deși mi s-a părut că ai o duritate a ta în a vedea/ tranșa lucrurile... Probabil ce am numit eu apropiere de Dumnezeu era doar o fugă de lume, poate de responsabilități (?) Problema e că ceea ce trebuie să fac îmi mănâncă mult, mult timp și mă epuizează.
Oricum, mulțumesc încă o data. Voi reflecta la ce mi-ai scris.
|
NU e musai sa te epuizeze si spiritual.
Rugaciunea de dimineata si seara sunt foarte importante, cea de dimineata iti da energie duhovniceasca care poate sa dureze destul de mult iar cea de seara te ajuta sa te "recuperezi".
Intre, cel mai bine e sa te obisnuiiesti sa-ti deschizi mintea spre Dumnezeu.
Fa-ti o socoteala cam cate din ceea ce faci iti ocupa mintea in asa fel incat sa nu poti face asta.
Probabil foarte putine activitati, in restul timpului stam cu o minte golita de rugaciune unde oricine/orice isi poate gasi loc.
Mai rau, incercam sa o umplem cu trivialitati, ganduri obsedante, etc.
Pentru asta exista "rugaciunea de toata vremea", prin cuvantul interior sau mintea orientata catre Dumnezeu.
E pacat daca dupa atata canon de rugaciune n-am dobandit inca exercitiul de a tine mintea spre Dumnezeu chiar si dupa ce se termina cuvintele din carte.
De fapt, nu ne e imposibil sa facem asta, doar ca nu ne-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa facem asta, gandim segmentat, asta e ora de munca, astea sunt minutele de rugaciune, ce se intampla cu mintea si cu sufletul intre doua rugaciuni lasam la voia intamplarii.